Povestea ta 

Orice poveste incepe cu " a fost odata..." Ei bine, povestea noastra a inceput acum 6 ani, cand ne-am cunoscut si am ajuns la concluzia ca viata nu poate fi frumoasa decat daca o impartasim. Peste 3 ani ne-am casatorit si in tot acest timp ne-am dorit enorm un copilas. Am decis totusi sa asteptam deoarece eram in ultimul an la facultate, urma licenta si lucram in acelasi timp.

Dumnezeu a considerat ca e timpul sa daruim iubire din iubirea noastra...si imediat a venit vestea...vom avea un bebe. Au urmat clipe minunate, sentimente contradictorii, fericire si teama, nerabdare si speranta.

Dar nu a durat mult, iar fericirea noastra a fost umbrita de momentul in care am inceput sa am sangerari foarte mari (4 saptamani). Am mers la spital, unde doctorita a putut sa salveze mica noastra minune. Am urmat tratament, totul parea ok, cand in saptamana  a 8 a mi-a zis ca este posibil ca sarcina sa se opreasca din evolutie. Eram innebunita de dedurere. Totusi, am incercat sa fiu optimista si sa lupt pentru copilasul care era totul pentru noi. Urmatoarea saptamana primeam in sfarsit o veste buna. Era ok, un copilas frumos si sanatos...asa ne-a zis doctorita. Totusi, am vrut sa consultam si parerea unui alt medic, si la 24 de saptamani am facut o morfologie fetala la Iasi, unde am avut "surpriza" sa aflu ca era fetita si ca are o malformatie congenitala cardiaca. Nu puteam sa cred! Am simtit doar mana sotului meu care ma strangea cu putere si lacrimile care-mi inundau trupul. Si medicul a fost impresionat de cazul nostru, ne-a spus ca fetita trebuie operata neaparat in primele 3 saptamani de viata, dar sa repetam morfologia in urmatoarea saptamana. Nu pot uita acea zi de 4 iulie. Dimineata, la ora 9, sustineam examenul de licenta si imediat am plecat la Iasi unde dl. dr. ne-a confirmat diagnosticul: Transpozitie de vase mari. Am mai consultat si alti specialisti la Bucuresti, Tg Mures...si acelasi diagnostic. Am continuat sa fiu monotorizata la Bacau si Tg Mures. Medicii au decis ca e mai bine sa nasc la Tg Mures, copilul sa fie preluat imediat de catre neunatologi si chirurgii cardiologi.

In ziua cand am ajuns de la ultimul contrul de la Tg Mures, au inceput contractiile. Ce speritura! M-am prezentat la spitalul din Bc, unde am nascut o fetita de 2.900 si 50 cm., careia i-am dat numele Lorena.

Dupa cateva ore au venit cei de la Smurd si mi-au luat-o. Nici macar nu o vazusem, nu o auzisem, incercam doar sa-mi amintesc imaginea ei de la ultimul ecograf. Dupa 4 zile m-au externat si am plecat urgent la ea. Era la terapie intensiva, atat de micuta, de fragila. Am inceput sa ma storc si sa ii dau laptic (prin sondita).  La fiecare 3 ore mergeam la ea si ma lasau sa o vad cum papa. In ziua in care a implinit 25 de zile au luat-o pentru operatie. Am simtit cum ma sfarsesc. Unsprezece ore a durat operatia, 11 ore de durere si multe altele dupa. Dupa operatie au intubat-o imediat si au lasat-o cu sternul deschis, sedata, inca 2-3 zile, deoarece toate organele ii erau inflamate. Medicii erau rezervati, imi spuneau ca depinde de ea si de Dumnezeu. Dupa ce i-au inchis sternul, m-au lasat sa o vad; o singura data pe zi cate jumatate de ora. Nici nu se vedea de atatea tuburi. Au urmat 2 luni de complicatii si tratamente. Ii s-a infectat plaga si a fost redeschisa. Parca nu se mai termina...! Dar  noi luptam pentru ea, si ea pentru noi. In ziua in care a implinit 2 luni am tinut-o pentru prima data in brate, dupa urmatoarele 2 luni am inceput sa o alaptez.

Cand a implinit 3 luni ne-a externat.
Urma sa mergem acasa cu putin inantea sarbatorilor de iarna. Ce putea fi mai frumos decat noi acasa...impreuna: micuta Lorena, tati si eu.
Ajunsesem la etapa cand ne bucuram de fiecare noapte alba, de fiecare plans al micutei noastre, de fiecare clipa cand incercam sa-i alinam durerea si sa uitam prin ce am trecut , toata suferinta si durerea.
Acum se implineste 1 an de la operatie (ea are acum 1 an si 3 saptamani) si pot spune ca este o fetita minunata, vasela, activa, curioasa si isteata. De la 10 luni merge singurica, papa, alearga, deseneaza (imagini inexplicabile), se bucura de viata.

Vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat putere sa trecem peste tot si trimisilor lui si anume Dr. Iliiev G (Iasi), Dr. Marius Matei, chirurg cardiolog, care ne-a incurajat pe toata perioada sarcinii si dupa, Dr. Suciu Horatiu, chirurg cardiolog , Dr. Carmen Movileanu, un om deosebit care a fost ca o mama pt Lorena, si echipeia de la IBCv Tg Mures. 

Viata inceteaza cand incetam sa mai visam, speranta moare cand incetam sa credem, asa ca dragi mamici luptati pentru copilasi, suferinta trece, vin clipe frumoase...sa ne bucuram de ele.           

Membru NN: "Hellenaa" si ingerasul de pe pamant, Lorena