Pentru ca am devenit tot mai constienti de efectele pe care le au substantele chimice sintetice asupra sanatatii noastre, pe piata de alimente, cosmetice, produse de curatenie, imbracaminte, etc. s-a produs schimbarea care a consacrat cei doi termeni: „natural” si „organic”. Dar ce inseamna acesti doi termeni si care este relatia dintre ei? Natural este tot una cu organic?
Raspunsul este NU. Natural nu inseamna organic. Singura legatura este ca produsele etichetate cu acesti doi termeni inlocuiesc un produs chimic cu unul natural, care ar trebui sa fie mai bun nu numai pentru consumator ci si pentru mediu. Confuzia apare din cauza ca nu exista legi clare care sa specifice cine are si cine nu are voie sa scrie pe eticheta „natural” sau „100% natural”.
Drept urmare, nu prea putem spune exact ce inseamna natural. Un asemenea termen nu apare in legile specifice. Oricine poate scrie pe eticheta „natural”, dar asta nu inseamna ca asa si este. De obicei, „natural” inseamna ca produsul finit a fost fabricat numai din ingrediente disponibile in natura, fara a se folosi substante chimice. Bineinteles, unii producatori se lauda cu marfa naturala desi folosesc chimicale in cantitati foarte mari, pentru ca nimeni nu-i impiedica sa o faca. Si cum produsele naturale sunt si la moda si necesare, campaniile de marketing mincinoase fac o multime de victime printre consumatori. Cine nu ar alege un suc pe care scrie „100% natural” in locul unuia care nu se lauda cu aceeasi proprietate?
Problema este ca aceste produse „naturale”, chiar daca sunt facute numai din plante (fructe, radacini, frunze, etc.) tot contin substante chimice sintetice. In primul rand, plantele respective probabil ca au fost tratate cu fertilizanti, hormoni sau pesticide, substante care trec si in produsul finit. In al doilea rand, ca sa reziste pe raft, produsele finite contin conservanti, iar ca sa aiba un aspect placut contin coloranti. In mod evident, un asemenea produs nu este nici pe departe natural. In momentul in care i s-a adaugat un conservant, un produs inceteaza sa mai fie natural. Este cazul sucurilor de fructe, de exemplu care s-ar strica in mai putin de o zi, stand la temperatura camerei daca nu ar contine conservanti. In concluzie, termenul „natural” poate fi folosit de orice producator pentru a induce in eroare consumatorii, iar acest termen nu inseamna nimic pentru sanatatea noatra. Probabil inseamna ceva pentru buzunarul nostru, caci produsele promovate ca fiind naturale, chiar daca nu sunt, au un pret mai mare.
Un produs „natural”, chiar daca este facut din plante poate sa contina E-uri (mancarea), parabeni (cosmeticele), vopsea toxica (textilele) sau inalbitori chimici (detergentii).
Sa trecem si la produsele bio. Acestea, fie ca sunt alimente, cosmetice, detergenti, etc. se supun unor reguli stricte. Nimeni nu poate trece pe eticheta termenul de „organic” daca nu detine certificare dobandita in conditiile legii. Iar pentru a obtine certificarea, producatorul se supune unor controale stricte din partea autoritatilor statului. Ce inseamna un produs bio? Un produs bio, sau organic, este facut din ingrediente naturale, de obicei plante. Aceste plante au fost cultivate ele insele intr-o ferma organica, adica nu s-au folosit ingrasaminte sau pesticide chimice. Mai departe, plantele au fost pastrate in conditii stricte, fara a intra in contact cu alte materii prime, non-organice, au fost transportate in conditii speciale pana la procesator, iar in procesu de productie nu s-a folosit niciun ingredient sintetic. Un produs organic nu contine coloranti, conservanti, stabilizatori de aroma, etc. Contine doar plantele din care a fost facut si nimc mai mult. Daca lucrurile ar sta altfel, un produs nu ar mai primi certificarea necesara pentru a trece pe eticheta termenul „organic”.
Asadar, singurele produse „100% naturale” sunt cele organice. Daca eticheta nu contine termenul „organic” si date privind certificarea, nu se poate vorbi de un produs natural.