Povestea ta 

Am intrerupt tratamentul cu aticonceptionale, si dupa sfatul doctorului ginecolog, au urmat 6 luni de ,,pregatire’’ pentru eveniment. Abia asteptam sa treaca cele 6 luni, apoi, eram tare nerabdatoare luna de luna sa vad rezultatul dragostei noastre. Intrasem in panica: ma tot gandeam ca dupa 5 ani de tratament cu anticonceptionale, poate nu mai sunt fertila. Sotul meu ma incuraja mereu si imi spunea sa nu mai fiu asa nerabdatoare sa las totul de la sine si o sa ramna si insarcinata. Asa a fost : in luna august, fratele meu urma sa se casatoreasca si eu am fost rare ocupa incepand cu luna iulie, pregatiri de tot felul. Am uitat de ,,problema’’ mea si ...m-am concentrat asupra evenimentului ce urma sa aive loc. In ziua fixata pentru nunta lui, se implineau fix 5 ani de la nunta mea si a sotului meu.

Imediat dupa nunta am plecat cu proaspetii miri si cu fratele mai mic de 18 ani, in luna lor de miere, la mare, pe litoralul romanesc. Daca am fi stiut ce avea sa ni se intample...poate am fi ramas acasa ! A doua zi de vacanta am avut parte de o mare nenorocire, fratele meu de 18 ani a murit inecat. S-a dus luna de miere, s-a dus voia buna si veselia. Au urmat clipe de cosmar, am fost la un ps de nebunie nu puteam sa cred ca dintr-o data soarta ne-a lovit atat de cumplit. Nu are rost sa descriu mai in amanunt clipe dureroase prin care am trecut. Important este si trebuie sa va spun ca se intampla intr-o zi de 27 august, iar anul urmator la 8 luni diferenta, pe 27 aprilie, in saptamana mare, inainte de sarbatorile pascale, de nastea fetita mea, Ioana ! Ea a fost pentru mine o raza de speranta, un motiv pentru care merita sa traiasc si m-a oprit de la nebunie !

Ioana imi daruieste zi de zi clipe minunate, este un copil destept, sanatos, si, pentru mine, cel mia frumos. Imi amintesc cu drag prima ecografie, cand am plans de fericire si m-am simtit pentru prima data in viata cel mai important om din lume, cand, tot la ecografie, i-am auzit prima data inima batand si cand am vazut prima data cum isi misca manutele si piciorusele ! momente unice, formidabile ! Imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri, cum am plecat plina de emotii la maternitate, panicata de operatia de cezariana care urma (fetita mea a avut pana in ultima clipa o pozitie pelviana si doctorul a optat pentru cezariana), apoi clipa in care am vazut prima data : la operatie mi-au facut anstezie totala si nu am putut sa o vad pe ioana decat dupa 2 zile, timp in care eu am stat la reanimare si ea a fost alaptata artificial. Cand m-am dus sa o alaptez, am fost prima mamica care a intrat in salonul une erau tinuti bebelusii si imi cautam fetita, ma uitam dupa o fetita blonda sau satena (eu sunt blonda sotul meu saten) insa nu era niciun copil cu numele meu blond, apoi am cautat dupa nume (ha-ha-ha) rad si acum de figura pe care am acut-o ! ea era brunetica, cu un par negru si mititica ( a fost nascuta de 2,900 kg). Primul meu gand a fost ca nu e copilul meu, dar m-am apropit de ea si cand am vazut-o mai bine, mi-am zis ca e a mea sigur ca semana cu soacra-mea. Am luat-o in brate si m-au podit lacrimi de fericire ! Ce minunat e sa iti ti copilul in brate pentru prima data ! Eram fericita ! Sunt fericita ! Ioana e minunata ! Anul acesta a implinit 3 ani si uneori prin inteligenta ei imi aminteste de fratele meu care nu si-a cunoscut nepoata.

Acum astept un baietel, emotiile nu mai sunt atat de intense, insa abia astept sa-l tin si pe el in brate. As vrea sal cheme Victor, insa nu stiu daca sotul meu va vrea... ioana este tare fericita ca va mai avea un partener de joaca, ea vroia o surioara, acum insa s-a impacat cu ideea ca v-a avea un fratior, ea vrea sa-l cheme Alex ! Complicat, nu ?