Adio, suzeta mea draga!
Nasterea lui Darius a fost cel mai important lucru care s-a putut intampla in viata noastra. Ca orice mamica grijulie, am incercat orice metoda pentru a-l ajuta sa se acomodeze la noua lui viata. Insa el era un copilas foarte agitat, iar colicele nu l-au ocolit. De cum se insera afara nu mai reuseam sa-l calmam, pana intr-o zi cand a descoperit suzeta. S-a atasat foarte repede de ea, mai ales ca-l alaptam, iar lui ii trebuia sa stea toata ziua cu nasucul la san. Oriunde plecam, trebuia sa lua si suzeta cu noi (sau bibi, cum o numeam noi). La inceput ne-a convenit pentru ca doar asa reuseam sa-l scot la aer, sau cand plecam la drum mai lung.
Dupa 10 luni, acest atasament s-a transformat intr-o obsesie. De multe ori renunta la mancare cand vedea suzeta. Plangea noaptea daca nu o gasea, sau pur si simplu renunta la joaca doar sa traga un pic din ea. Deja ma obseda gandul sa renuntam la bibi , dar intrebarea era cum?
Astfel ca, am luat brusc o hotarare dimineata cand m-am trezit : de azi gata cu bibi. De cum s-a trezit si Darius i-am ascuns-o undeva unde nu are acces si am incercat sa-i umplu golul provocat de suzeta. L-am plimbat toata ziua pe afara, ne-am jucat in casa tot felul de jocuri care sa-l oboseasca mai mult decat de obicei, iar cand am ajuns la ora de somn...surpriza: a adormit instant. Fara bibi!!! Asta da performanta! O alta surpriza a fost si faptul ca a dormit 2 ore fara sa se trezeasca si sa caute bibi lui.
Acum avem 2 saptamani de cand s-a produs fericitul eveniment si se pare ca a uitat definitiv de bibi. Nu stiu insa cum va reactiona cand va vedea la alti copilasi, dar traiesc cu speranta ca totul va fi bine.
adelafistis, membru NN
Intra si discuta in cafeneaua noastra
Cea mai mare comunitate a mamicilor
www.lacafenea.ro

















11 comentarii