Povestea ta 

Stau si citesc… Se pare ca asta e activitatea majora in ultima vreme, de parca lecturarea unor blog-uri, reviste, comentarii sau sfaturi imi va face nasterea mai usoara. Si fac liste, categorii si cheltuieli, de parca as planifica bugetul national pe urmatorii 10 ani.

Ma bucur ca nu mi-am pierdut inca simtul ridicolului si mai pot sa rad de propria mea persoana. Tot citind, am adunat in mine  atat de multe reactii incat cateodata devin fooooarte incisive (ca sa nu spun rautacioasa). Gandurile puse aici pe hartie fac parte din acest serial.

Revenind la principal activitate (constienta), cititul (caci cea mai importanta activitate inconstienta este ca bebica mea sa creasca si sa stea cuminte pana la termen), citeam pe un blog…..”sarcina este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei” – si am simtit ca inebunesc!

Sarcina este…punct! Ti se intampla! NU e nici frumoasa, nici urata, nici grea, nici usoara, si as putea insira pana maine atribute din acestea umflate si declarative. Nu! Sarcine e, si atat! Tu faci din ea si frumoasa si urata, si grea si usoara, si cum vrei.
Doamnelor, de voi depinde! 

Sunt zile in care ma dor toate, ma simt grea, nu pot sa dorm chiar de loc (pentru ca bebele meu apasa pe nervul sciatic), nimic nu e bun si toate sunt rele….

In alte zile ma bucur ca nu m-am ingrasat decat cat e necesar, ca nu am varice si vergeturi, ca am haine frumoase si un par de invidiat….

Uneori mi se pare ca ma imbolnavesc de Alzheimer si nu mai stiu nici sa merg, imi dau in toate usile, gropile si colturile, nu mai stiu sa imi scriu correct nici numele si incep sa plang ca o isterica.
Si alte ori, tot de lucrurile astea ma amuz, si pozez in inocenta care nu stie ce face, spre deliciul colegilor de la birou.
Asa merge, cate o zi pe rand.

Cu filosofia asta am ajuns la saptamana 30, cu un fibrom gigant, dupa o sarcina orpita in evolutie, spre constanta uimire (si deliciu) a medicului meu. Nu va pot spune ca sunt nici bine, nici rau, cert e ca ne apropiem de termen.

Ca tot veni vorba de medic, vreau sa va spun ca cel mai important lucru este sa ai incredere in doctorul tau. Doctorita mea, Luiza Pljakic (felicitari pentru primariat, doamna doctor!!!) a devenit omul meu de incredere caruia ii respect deciziile. Atentie, a respecta deciziile cuiva nu inseamna la lua totul asa cum este! Inseamna a intreba, discuta, analiza, documenta si dupa aceea a fi de acord. Pentru binele vostru si al copilului, incercati sa aveti incredere in doctorul cu care o sa mergeti pana la capat.

Mi-am promis ca ma voi rezuma la o pagina, asa ca inchei. Daca ii va parea cuiva interesanta logoreea mea, promit sa mai revin cu o parte a doua alta data!

Fiti cu capul pe umeri, frumoase si mandre de voi!