La amiaza, in ograda
S-a iscat strasnica sfada:
O ratusca tinerica
A furat de la furnica
Un graunte mititel-
Mai nimica, vai de el!
Deh, furnica suparata,
A spus la ograda toata:
“- Uite ce ratusca hoata!
O sa i-o spun verde-n fata!”
“- Auzi, soro, ce-ntamplare:
Sa fure-n amiaza mare!”
Se mira o gainusa.
Un greiere de sub usa:
“- Vai de mine, ce rusine!
Ia de cant-acum cu mine,
Sa uitam de suparare!”
Deodata, pe carare,
Se-apropie, mieunand,
Un motan negru, de rand…
“- De rand zici?!”
Sare sirul de furnici.
“- E cel mai destept motan!
Iese seara la divan
Cu oamenii colo-n drum!
Si-i asculta! Ce sa-ti spun?
Nu e un motan de rand!”
Zice-un soarec, tremurand.
Si cu jalba in protap
Toti s-au dus sa-i ceara sfat.
Vai! Ce larma! Ce scandal!
Caci intregul arsenal
S-a pornit sa-i povesteasca,
Sa ii spuna, sa-i vorbeasca
Despre marea intamplare.
Motanul, privind in zare,
Se gandi… se rasuci…
Si intr-un final porni
Sa-l intrebe pe catel-
Sa ii spuna de macel.
“-Da’ voi chiar n-aveti ce face?!!
Ia sa ma lasati in pace!”
Zice cainele spre ei.
“Stati zburliti ca niste lei!
Nu-nteleg:
Ce s-a-ntamplat?
Ce graunte? Ce furat?
Pai furnica nu l-a luat de pe prispa?!!”
“-Ce artista!!!”
“- Plansa toata, necajita,
V-a spus c-a fost jefuita!
Ce sa-ti spun! Si ce mai gloata!-
“Hai sa facem judecata!”
Toti se uit-apoi la rata:
“Iara noi credeam ca-i hoata!
Deh! Furnica-i vinovata:
Ea-ncepu povestea toata!”