Cauta:
Fricosul

Fricosul

  Autor dupa Emil Garleanu

Este iarnă, ce minune,
Pomi din zahăr,

De cristal,
Câmpul,

Iazul ca oglinda

Și imensul policandru
De pe cer,
Ca pentru bal,
Luminițele-și aprinde..

Numai luna nu se prinde
Încă-n horă...

Animale
Fel de fel se-adună-n vale
Și pe deal.

De prin coclauri
Ies cei mai cuminți balauri:

Lupi și vulpi,
Uniți de-o vrajă,
Stând – o noapte doar –
De strajă,
Ca să poată dănțui,
Vesel,
Cine va dori...

Prin văzduh,
Zburând, ca ziua,
Păsările, îmbătate.

Din crenguță în crenguță,
Veverițe deșuchiate,
Răsturnând,
De fericire,
Pudriera cu zăpadă
Peste-un iepuraș ieșit
Țup,
Minunea să o vadă.

- Poate dau de un prieten...
A zis el, însuflețit...

- De-un prieten, rosti gândul
Și pieri neauzit...

- De-o prietenă, mai bine...

- De-o prietenă...

- Pe mine,
Ce mă miră foarte tare...

- Ce mă miră, ce mă miră...

- Foarte tare!

- Foarte tare...

- E că luna – pe lumină! –
Nu ră...

- Nu ră...

- Nu răsare...

Dar, când luna răsări,
Colo, lângă o vâlcea,
Iepurașul o zbughi,
Urmărit, brrr, de ceva
Imens,
Negru
Și cu coarne,
Gata, gata să-l răstoarne,
Ca pe-un bulgăre.

Ce zic?

Căzu singur,
Cât de mic
Și de speriat, se pare,
Fu de umbra-i;

Arătare,

Ce-l lăsă fără suflare...
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu