Cauta:
Cand stăpânul nu-i acasă

Cand stăpânul nu-i acasă


Cand stăpânul nu-i acasă,
Este... vai de cașcaval.
Pentru bietul șoricel,
E prea mult - în așa hal,
De când e, n-a mirosit
Vreun brânzet...
L-ați auzit?
Cașcavalul ăsta-l trage
De mustăți, ca să îl bage
În belea.
Și el nu vrea!?
Mai încolo ,intr-o firidă,
E pisica. Ce perfidă!
Hoața, încă nu se-avântă,
Deși brânza o încântă.
Dar parcă și șoricelul,
Ce se ține, mititelul,
Tare,
În ascunzătoare.
Doar dulăul nu îi place,
Corbici,
Că n-o lasă-n pace
Și o latră ne-ncetat.
Corbici ăsta,
Un turbat!
Stai,
Că iese șoricelul,
Chițăind cum îi e felul
Îndreptându-se degrabă
Către brânză,
Când o labă
De pisică ce-l iubește
Pe dulap îl răstignește.
Dar de ce nu îl mănâncă
Din priviri,
Nu știe încă,
Fiindcă-i tare amețit.
Corbici!
Corbici a venit
Și pe labele din față
S-a proptit,
Gonind pe hoață.
Doar la cașcaval și el
Are dreptul, că-i fidel
Și de-un an slujește-n casă,
Când deasupra,
Când sub masă.
Hopa,
Iată-l pe stăpân,
Flămând, după-atâta muncă,
Bucuros de cașcaval,
Cum îl taie...
Și-l?
Mănâncă!
Asta fu.
S-a dus brânzetul...
A rămas numai regretul
Din privirile-nciudate
Ale celor trei făpturi...
Și un gust amar prin guri!
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu