Implantatia este un proces complex prin care oul (produsul de conceptie) sub actiunea citokinelor (substante chimice produse de diverse celule ale organismului, cu rol variat) se orienteaza, adera si se cuibareste in grosimea mucoasei uterine. Este un proces foarte important pentru asigurarea dezvoltarii placentare care va permite schimburile materno-fetale. Implantatia marcheaza sfrasitul perioadei de viata libera a oului si are loc in a sasea sau a saptea zi de fecundatie.

Are loc in grosimea trompei endometriale (de tip interstitial). Cel mai apropiat endometru pentru implantatie este endometrul in stadiul secretor mijlociu, cand glandele au activitate secretorie maxima, dar endometrul poate primi oul in orice faza a ciclului.

Embrionul creste si ajunge sa ocupe intreaga cavitate uterina spre sfarsitul lunii a treia. Decidua capsulara si decidua vera (regiuni ale mucoasei uterine materne) fuzioneaza. Mai poate apare astfel menstruatia peste sarcina.

Oul neimplantat

Oul neimplantat care se formeaza in trompa uterina sufera diviziuni rapide si este transportat spre sediul implantarii (care este uterul) pe parcursul mai multor zile. Astfel, oul sta cinci zile spre jonctiunea utero tubara (locul unde trompa uterina se implanteaza in uter) si apoi in uter, unde mai sufera diviziuni active inca 24 de ore dupa care se implanteaza.

Experimental, in vitro oul ajunge la stadiul de 16 celule in 85 de ore, la cel de morula (stadiu in care oul are aspect de mura datorita multiplelor celule care il formeaza) in 11-135 ore, iar pentru a ajunge in stadiul de blastocist (stadiu al dezvoltarii oului in care acesta se si implanteaza) are nevoie de 123-147 de ore.

Pentru a avea loc dezvoltarea oului si implantarea trebuie indeplinite mai multe conditii:

  • Conditii fizico-chimice
  • Ph = 7,3
  • CO2 = 5% in faza gazoasa
  • Vitamine
  • Ser uman care este strict necesar pentru ca oul sa creasca peste 8 celule.

Aceste conditii sunt esentiale pentru succesul fecundarii in vitro.

Dar pentru implantare, sunt foarte importante secretiile uterine, substantele proteice, cum ar fi uteroglobina (o proteina produsa de uter) care fixeaza progesteronul (hormon sexual feminin), lactoferina (proteina care fixeaza fierul), dar si substante cu actiune enzimatica (enzimele sunt substante care favorizeaza desfasurarea unor reactii chimice) implicate in implantare. In perioada de stationare libera, la nivelul oului au loc sinteze proteice active. Zona pellucida (zona care invelea ovulul si apoi si oul) dispare in stadiul de blastula (stadiu de dezvoltare al oului in care acesta are 58 de celule) cand se diferentiaza doua feluri de celule: trofoblastice (celule periferice alungite, cu microvilozitati si canale) si celule centrale (din care se va dezvolta viitorul organism; acestea sunt globuloase, cu numeroase vilozitati).

Intre aceste doua tipuri de celule apare un spatiu lichidian, formandu-se o cavitate plina cu lichid. Oul a ajuns in stadiul de blastocist, forma in care are loc implantatia.

De aici inainte organismul mamei, se afla sub controlul oului care va deveni embrion si apoi fat, toate modificarile pe care gravida le sufera in timpul sarcinii avand singurul scop de a permite dezvoltarea cat mai buna a acestuia.

Necesitatile mamei trec acum pe loc secund.