Nutritie 

Tulburarile de alimentatie sunt boli psihice, dar care ajung sa afecteze intotdeauna si corpul. Nu se stie cu exactitate ce anume provoca aceste boli, dar se pare ca au si o componenta genetica. Daca fetita ta are o ruda de gradul intai care a suferit de anorexie sau bulimie, creste riscul ca si ea sa sufere de aceasta boala.

Asa cum am mai spus, tulburarile de alimentatie pot fi legate de anumite activitati sau sporturi pe care le practica fetita, dar la fel de bine pot fi legate de personalitatea ei. Daca este o perfectionista sau are o personalitate obsesiva, sunt mai multe sanse ca fetita sa devina bulimica sau anorexica.
Factorii de risc mai includ lipsa de incredere in sine si o trauma suferita in trecut (un accident, moartea unei personae dragi pentru care copilul se simte vinovat).

Bulimicii si anorexicii se pricep foarte bine sa-si ascunda boala, de aceea parintii isi dau seama foarte tarziu.

Iata care sunt semnele care ar trebui sa-ti dea de gandit:

• o scadere brusca in greutate
• teama de a se ingrasa sau de a deveni supraponderala
• tendinta de a vomita, sau de a lua laxative si diuretice
• o imagine distorsionata asupra prorpiului corp ( de exemplu, fetita crede ca este supraponderala, cand, de fapt, are o greutate normala)
• preocuparea excesiva pentru alimente si calorii
• tendinta de a manca prea putin (post prelungit, saritul peste mese, eliminarea unor grupe de alimente)
• dorinta de a manca sinmgura, in camera ei.
• lipsa ciclului menstrual
• o greutate prea mica
• tendinta de a face prea mult sport
• refuzul de a discuta despre alimentatia ei
• preferinta pentru hainele largi sau groase, care ascund scaderea in greutate
• existenta unui eveniment foarte stresant sau solicitant

Daca observi cel putin unul din aceste lucruri la fetita ta, cel mai bine este sa ai o discutie serioasa cu ea. Este foarte posibil sa fie o alarma falsa, dar de ce sa risti, stiind care sunt efectele tulburarilor alimentare? Si oricum, o discutie sincera intre mama si fiica nu strica niciodata. Iata ce intrebari trebuie sa-i pui:

• Ce parere ai despre greutatea ta?
• Atunci cand te uiti in oglinda care este partea corpului tau care iti place cel mai mult si care este cea care nu iti place deloc?
• Cat de des te cantaresti?
• Ai folosit vreodata pastile pentru slabit, laxative, diuretice sau vomitive?

Daca raspunsurile te ingrijoreaza sau daca fetita refuza sa vorbeasca despre alimentatia ei si despre parerea pe care o are despre corpul ei, o vizita la medic este cea mai buna solutie. In cursul acestei vizite medicul trebuie sa o cantareasca, sa verifice consumul zilnic de calorii si sa caute o posibila depresie. De asemenea, el ar putea sa ceara o analiza a sangelui pentru a vedea daca exista o lipsa de vitamine si minerale in corpul fetei. 

Doctorul trebuie sa verifice daca nu exista o alta boala care sa provoace simptome asemanatoare cu ale tulburarilor alimentare: o afectiune psihica (depresie, sindromul obsesiv compulsiv), toxicomanie, o afectiune a stomacului (care ar putea sa provoace diaree, varsaturi), hipertiroidie, diabet sau o alta problema medicala.

Tratamentul tulburarilor de alimentatie este incet si dificil. Trebuie tratate efectele pe care aceste boli le au asupra corpului, dar este neaparata nevoie ca fetita sa fie vazuta si de un psiholog sau psihiatru, de preferat unul care a mai lucrat cu astfel de copii.

Psihoterapia individuala sau de grup poate fi de mare ajutor. Avand in vedereca la noi in tara nu exista clinici specializate in bulimie si anorexie, tratamentul este deosebit de anevoios, iar ajutorul parintilor si al prietenilor este extrem de important. Daca fetita ta sufera de de o tulburare alimentara trebuie sa-ti amintesti mereu ca ea este bolnava si sa te porti cu ea ca atare.

Nu este momentul sa o certi sau sa o pedepsesti. Si nici nu este nevoie, avand in vedere ca este doar un copil bolnav care nu a vrut sa ajunga aici, ci doar a incercat sa se ridice la inaltimea asteptarilor.