Neonatologie 

Luxatia congenitala de sold mai este numita in termenii medicali displazia congenitala a articulatiei coxo-femurale. Frecventa in populatia de sex feminin este data de factorii genetici sau mecanici.

Antecedentale familiale arata prezenta in familie (mama, sora) a acestei boli.

Cauzele luxatiei congenitale de sold sunt dominate de prezenta in familie a cel putin unui caz de luxatie congenitala. Predominanta acestei boli la sexul feminin arata atat o dependenta de activitatea hormonala specific feminina cat si de influenta metabolismului matern asupra fatului. Frecventa cazurilor de acest fel este cam de 20%. O alta cauza a displaziei de sold poate fi cea mecanica, adica traumatismul copilului in perioada neonatala, ceea ce se poate intampla de exemplu, in timpul unei nasteri pelvine.

Semnele clinice care pot pune sub semnul intrebarii un astfel de diagnostic, pot fi:

• Modificari care demonstreaza asimetria coapselor: scurtarea unui membru, pliuri asimetrice ale zonei fesiere si ale coapselor, bazin asimetric, limitarea miscarii de apropiere a coapselor.
• Miscarile pasive din articulatie, utile pentru stabilirea diagnosticului, sunt obligatoriu efectuate numai de catre medic deoarece pot deveni traumatizante in cazul realizarii de catre un cadru nespecializat.

Elementele de certitudine sunt cele date de examenele imagistice. Cel mai simplu si mai precoce examen in acest caz este cel echografic, care nu este nociv pentru copil si care se va repeta dupa o luna pentru supravegherea progreselor. Imediat ce a fost pus diagnosticul de luxatie congenitala, sau macar suspicionat, este necesar un examen echografic pentru adaugarea a noi elemente in algoritmul de diagnostic al acestei boli. Examenul de certitudine este cel radiologic. Din nefericire pentru unele cazuri "scapate", acest examen este tardiv pentru ca nu se poate efectua decat dupa 6 saptamani, cand osificarea este evidenta pe radiografie, pentru ca diagnosticul radiologic sa fie corect.

Tratamentul trebuie inceput imediat ce a fost suspicionata acesta afectiune. Primul este tratamentul ortopedic, ce consta in aplicarea unui chilotel special sau a doi pampers unul peste altul, pentru a fixa coapsele departate, ceea ce usureaza restabilirea pozitiei anatomice normale a articulatiei coxofemurale si ajuta tratamentului. Acest tratament se realizeaza sub supravegherea medicului ortoped pediatru, care va decide, la nevoie, schimbarea metodei de tratament.

Astfel, este necesar un tratament postural continuu in primele trei luni, apoi numai noaptea, alte trei luni. In cazurile grave, cand luxatia este fixata, se incepe tratament chirurgical de la 3 luni prin reductie si aparat gipsat. Tratamentul ortopedic va continua atata timp cat va exista o anomalie in anatomia articulatiei.

De retinut: infasatul cu picioarele stranse (din popor sau de la mamici si bunici) este traumatizant si favorizeaza luxatia de sold. Copilul cum se naste trebuie lasat sa stea cum doreste, nu numai pentru diagnosticul luxatiei, dar si pentru faptul ca poate fi observat mai bine de catre medic.