Nasterea 

Placenta este organul care asigura schimbul de substante intre mama si fat pe perioada sarcinii. Ea este prinsa in peretele uterin prin niste proiectii mici, ca niste degetele, numite vilozitati coriale. Prin placenta se realizeaza schimbul de substante intre mama si fat. Ea face legatura intre sistemul circulator al mamei si cel al fatului, dar in acelasi itmp, le pastreaza separate. Conectandu-se la sistemul circulator al mamei, placenta indelineste functii pe care organismul fatului nu le poate indeplini inca.

Oxigenul si substantele nutritive trec din sangele mamei in placenta. De aici sunt preluate de cordonul ombilial, mai precis de vena ombilicala si transportate catre fat. Deseurile eliminate de organismul copilului (de exemplu dioxidul de carbon) sunt apoi transportate prin arterele ombilicale catre placenta de unde trec in sistemul circulator al mamei pentru a fi excretate.

In acelasi mod, de la mama la fat se transmit anticorpi, care il protejeaza de infectii. De asemenea placenta protejeaza copilul impotriva celor mai multe bacterii. Putinele exceptii sunt sifilisul si tuberculoza, care trec de bariera placentei. In schimb, virusurile pot traversa placenta si pot provoca avort, malformatii sau chiar moartea fatului. De asemenea, alcoolul, tutunul si alte substante asemanatoare trec de placenta.

Un alt rol al placentei este acela de a produce hormoni care ajuta la cresterea si dezvoltarea fatului.
Dupa ce se naste copilul, medicul va taia cordonul mbilical, separad nou-nascutul de placenta. Nemaifiind nevoie de ea, placenta este eliminata din uter. 

Medicul sau moasa va sti ca urmeaza sa fie expulzata placenta atunci cand se lungeste portiunea vizibila a cordonului ombilical iar uterul, moale si plat dupa nasterea copilului, redevine rotund si tare.

Imediat dupa nastere, contractile uterine se opresc si durerile travaliului dispar. Dar, pe masura ce placenta se separa de uter, mama va avea din nou contractii dureroase si cand placenta coboara suficient de mult va simti din nou nevoia sa impinga.
Unii medici prefera sa grabeasca expulzarea placentei administrand mamei un medicament cu oxitocina, hormonul nasterii. Oxitocina face uterul sa se contracte mai eficient, asa incat placenta sa se desprinda mai repede de peterele ei. Astfel se previne hemoragia puternica ce apare la unele femei.

Alti medici prefera sa lase natura sa-si urmeze cursul, astfel ca placenta va fi eliminata atunci cand corpul este pregatit. Desi este metoda naturala, aceasta poate sa implice o sangerare mai mult sau mai putin piternica, de la caz la caz.

Dupa expulzie, medicul examineaza placenta pentru a vedea daca s-a eliminat in intregime. Este foarte importanta observarea placentei pentru ca o parte din ea poate sa ramana in uter. Este ceea ce se numeste placenta retinuta. Bucatile de tesut care nu sunt eliminate se infecteaza si pot sa duca la septicemie. Pentru a elimina resturile se poate face injectia cu oxitocina, daca nu s-a facut deja, sau se poate incepe alaptarea nou-nascutului pentru ca in timpul alaptari corpul mamei produce oxitocina care ajuta uterul sa se contracte. Daca nici asa nu se obtine rezultatul dorit, mama poate incerca sa schimbe pozitia, de la intins, la asezat sau “pe vine”. Ultima solutie, daca toate celelalte dau gres, este interventia chirurgicala.

Odata ce placenta a fost eliminata uterul se contracta puternic pentru a inchide vasele de sange care inainte de desprindere alimentau placenta. In lipsa acestor contractii de dupa nastere, mama poate sa sangereze masiv.

De aceea se recomanda masarea viguroasa a uterului dupa nastere pentru a incuraja contractiile. Acelasi efect se obtine prin alaptarea fatului si prin stimularea mameloanelor.

Acest articol face parte din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"