Numele „Grigore” provine din grecescul gregórios=cel treaz, veghetorul (de la gregoreo, „a fi/sta treaz”, „apriveghea”). Limba bisericeasca pastreaza forma veche Grigorie, dar inlimba moderna s-a impus forma Grigore (de unde si prescurtarea Gore).Desi purtat de numerosi sfinti, atat in Rasarit, cat si in Apus, astazinumele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras si, subinfluenta occidentala, Grig (uneori dezvoltat autohton in Griguta).Derivatele feminine- Grigorita, Grigorina- se intalnesc inca si maiputin.
In 25 ianuarie il praznuim pe Sf. Grigore Teologul – ocrotitorul vaduvelor, iar in 30 ianuarie – pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore si Ioan. Cand Biserica din Constantinopol era amenintata de ratacirile ereziilor, Sf. Grigore a fost chemat sa lupte pentru apararea Ortodoxiei, apoi a ajuns patriarh al Constantinopolului. Potrivit unei legende, Sf. Grigore Teologul ar fi fost cioban la un turc. Din pricina traiului rau a fugit, dar s-a inecat intr-o fantana. Turcul a incercat sa-l salveze, dar, fiind de alta credinta, nu a putut sa-l scoata, de aceea a vandut trupul sfantului unui roman, care l-a adus in tara lui.