Cauta:
Parinti vitregi

Parinti vitregi

  Autor Claudia Gabriela Dumitriu, psiholog Data: 05.05.2009

Parinti vitregi
Pe vremea bunicilor, divortul era ceva rar intalnit. Nu se povestea despre nepotriviri de caracter, personalitati necompatibile, idealuri incompatibile sau partaje. Oamenii se casatoreau, de cele mai multe ori respectand deciziile si alegerile parintilor, si o faceau pentru toata viata. Expresia “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” isi gasea locul. Daca erau sau nu fericiti, nu suntem noi in masura sa judecam, cu atat mai mult cu cat, conceptul lor de fericire este mult diferit de al nostru.

Societatea a evoluat, pare-se, si ne aflam acum in fata unei destructurari din ce in ce mai rapide a ideii de familie asa cum era ea perceputa in sociatatea traditionala. Au devenit oamenii incompatibili? Este fericirea atat de greu de gasit? O mai mare libertate individuala arunca asupra casatoriei valul senzatiei de constrangere, de incarcerare? Este greu de decis. Cert este ca din ce in ce mai multe familii, cu sau fara copii, aleg calea separarii. Specialistii sunt de parere ca ceea ce ii uneste cel mai mult pe oameni este existenta unui ideal comun. Ce intelegem fiecare prin idealul comun, este la latitudinea noastra. Un cuplu poate avea ca scop comun cresterea copiilor, dincolo de incompatibilitatile dintre ei, iar acest lucru poate fi suficient pentru a-i tine impreuna, fericiti de realizarile copiilor. Altii pot avea in comun interesul pentru arta, si din nou poate fi suficient.
Dar atunci cand acest ideal nu exista, iar cuplul se afla in imposibilitatea de a mai ramane impreuna, singura solutie este separarea. Indiferent daca decizia se ia greu sau usor, orice renuntare implica un doliu emotional, deci nu exista separare fara suferinta, reprosuri, regrete. Si cei mai predispusi la aceasta suferinta sunt, din pacate, copiii care raman in urma parintelui care pleaca. De cele mai multe ori, parintele ramas este centrat pe propria sa suferinta, preocupat sa faca fata despartirii, sa se readapteze si sa mearga inainte, si de obicei uita ca exista cineva care face fata si mai greu schimbarii.

Sentimentul de abandon este inevitabil atata vreme cat copilul isi vede parintele plecand, renuntand, disparand. In plus, daca nu i se explica, pe masura intelegerii sale situatia, riscul ca el sa se simta vinovat de plecarea parintelui este foarte mare. Copilul va creste cu acest complex de vinovatie, care ii va marca viata, si se va simti raspunzator de nefericirea parintelui cu care a ramas .

Capcanele in care poate cadea parintele in grija caruia ramane copilul ii pot deforma copilului perceptia asupra realitatii.
A pastra tacerea asupra celor intamplate, considerand ca copilul nu poate intelege oricum, ca este prea mic sau ca nu ar fi de acord, poate genera la copil sentimentul ca parintele nu ii arata incredere, sau ca se simte vinovat de faptul ca a fost parasit, ca a gresit cu ceva si l-a alungat pe celalalt. Mai ales daca copilul intreaba, iar parintele evita subiectul de fiecare data, ii va intari copilului convingerea ca nu este demn de incredere, sau ca ceva rau s-a intamplat.

Odata depasita perioada de suferinta si refacere, de multe ori , unul sau ambii dintre parinti decid sa-si refaca viata alaturi de alt partener.

Copilul poate prezenta o incapacitate de adaptare la aparitia unui nou parinte, vitreg. Orice copil isi iubeste neconditionat parintii, indiferent care sunt defectele sau calitatile acestora. Din acest motiv, loialitatea copilului fata de parintele absent este in continuare forma lui de a-i arata ca il iubeste. Mai mult decat atat, copilul spera ca parintii sai se vor impaca si vor forma din nou o familie. Aparitia unui nou parinte ii spulbera acest vis, iar noul partener al mamei sau al tatalui ii apare ca un intrus, care incearca sa ii indeparteze si mai mult parintele absent.  De aici apar neantelegeri frecvente intre copil si parintele vitreg, care pot lua turnura unui sabotaj din partea copilului la adresa relatiei.

Frustrarile sunt si mai mari atunci cand parintele in grija caruia a ramas copilul ii interzice acestuia sa ia legatura cu celalalt parinte, il denigreaza si il invinuieste in fata copilului, implicandu-l in mod nedrept in lupta pe care o duce cu partenerul. Acest gen de comportament poate avea mai multe tipuri de consecinte:
  • parintele reuseste sa-si convinga copilul de defectele celuilalt, atragandu-l de partea sa, situatie in care copilul se indeparteaza din ce in ce mai mult de parintele absent, ajungand chiar sa-l urasca;
  • copilul ia partea parintelui absent, intrand intr-un adevarat razboi pentru a-l apara, se simte tradat si ranit de nedreptatea care I se face acestuia.
Un alt gen de situatie des intalnita este atunci cand noul partener soseste in cuplu cu propriii copii. Acestia vor intra inevitabil in competitie pentru a obtine dragostea si atentia parintilor, vor specula orice situatie in care unul dintre ei este favorizat si vor provoca permanent conflicte care vor afecta stabilitatea noii familii. Daca parintii nu trateaza cu seriozitate aceasta situatie, si nu fac eforturi pentru a asigura pe fiecare in parte de dragostea neconditionata pe care le-o acorda, situatia poate deveni intr-atat de tensionata, incat sa duca la disolutia familiei.

Daca parintii s-au despartit atunci cand copilul era foarte mic, iar mama s-a recasatorit si copilul a crescut cu un alt tata, atunci va avea dificultati  in a recunoaste rolul tatalui natural. El ii poate nega acestuia partea de contributie la existenta sa si se identifica cu tatal vitreg. Odata cu aparitia unui nou copil in familie, insa, copil natural al tatalui vitreg si al mamei, el se poate simti dat la o parte, tradat, privat de dragostea care i se cuvenea.

In plus, nu putine sunt situatiile in care parintii fac tot ce pot pentru a atrage copilul de partea unuia sau a altuia. Pe parcursul vizitelor copilului, parintele care nu mai locuieste impreuna cu el se poate arata extrem de permisiv, darnic si intelegator, pentru a-i demonstra ca el este cel bun, cel corect, cel iubitor. Copilul devine astfel un obiect al disputei, sentimentele sale nu mai sunt importante, este doar un mijloc prin care se mai castiga o batalie in defavoarea celuilalt.
Desigur, nu putine sunt cazurile in care relatia copilului cu ambii parinti naturali, si cu cei vitregi este buna si lipsita de probleme.
Indiferent daca ambii parinti se recasatoresc, sau doar unul dintre ei, pentru copil va fi intotdeauna dificila perioada de adaptare. In functie de cata atentie acorda parintii acestei perioade, pentru a-si ajuta copilul sa faca fata schimbarii si in acelasi timp sa se simta securizat, la copil pot aparea atat comportamente de acceptare (se simte in siguranta, intelege situatia si nu simte nicio amenintare), sau comportamente disfunctionale, de opozitie fata de noua situatie (resimte frustrari, isi invinuieste parintii, are comportamente de razbunare indreptate asupra acestora, face comparatii intre ei “tata mi-ar fi dat voie”, “tu esti mai rea”).

De aceea este intotdeauna importanta comunicarea cu copilul. I se ofera o dovada de incredere atunci cand i se prezinta onest situatia, pe intelesul sau, fara a cauta vinovati (“tatal tau a gresit”), atunci cand este asigurat permanent de dragostea ce i se poarta, cand nu i se refuza dreptul de a-si iubi ambii parinti, cand este tratat cu respect si iubire.

Un articol din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"


Read the English version of this article: Step parents
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
7 comentarii
  • a spus
    joi, 04.06.2009
    articolul este exceptional, o problema a societatii de azi, parintii mei s-au despartit cand eu [ ... ]
  • a spus
    vineri, 15.05.2009
    Comentarii la articolul Parinti vitregi Offff ca parintii naturali nu e nimeni....sau mai rar [ ... ]
  • a spus
    joi, 07.05.2009
    E f bun articolul , in situatia asta copilul este derutat si sufera cel mai mult [ ... ]
  • a spus
    marşi, 05.05.2009
    Da, intr-adevar este foarte greu numai cu in singur parinte. Si ma refer aici, asa cum zice toata [ ... ]
  • a spus
    marşi, 05.05.2009
    este foarte greu de acceptat pentru un copil ca parintii se despart. Ar fi ideal daca parintii s-ar [ ... ]
  • a spus
    marşi, 05.05.2009
    Si eu am avut un parinte vitreg care se mai si schimba des. Asa ca pot afirma ca un copil sufera si [ ... ]
  • a spus
    marşi, 05.05.2009
    Interesant articolul, Dar pot spue ca depinde doar de parinti daca copii vor suferi, Eu sunt [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu