Ghidul Parintilor 

Stim cu totii ce este Craciunul si ce simbolizeaza el. Dar mai putini stiu de unde provin obiceiurile, credintele legate de Craciun si chiar cuvantul in sine.

Intreaga lume crestina sarbatoreste Craciunul pe 25 Decembrie, zi care onoreaza nasterea lui Iisus din Nazaret. Chiar si in unele culturi ne-crestine, sarbatoarea este respectata ca un fel de festival secular, cultural. 

Despre etimologia cuvantul "Craciun" se discuta mult. Dictionarul explicativ al limbii romane spune ca acest cuvant provine din termenul latin "creatio", care inseamna creatie, a crea, a face sa se nasca din nimic. Atat ca forma cat si ca sens, cuvantul latin "creatio" ar putea fi sursa lui "Craciun". Alte lucrari considera ca termenul latin "calatio" ar fi sursa cuvantului nostru, calatio insemnand "chemare".

Controversele legate de etimologia cuvantului Craciun continua si diferitele "tabere" aduc ca dovezi modalitatea de formarea a cuvintelor in limba romana si fragmente din Biblie carora le analizeaza sensul. In alte limbi romanice termenul provine din  “natalis” (nastere) sau “calendas” (primele zile din luna).

Lasand la o parte probleme lingvistice, Craciunul se bazeaza pe credinta crestina ca Iisus din Nazaret a fost nascut de Fecioara Maria. Povestea Craciunului, asa cum o stim azi, se datoreaza Evangheliei dupa Matei, respectiv Matei 1:18 – Matei 2:12 si Evangheliei dupa Luca, respectiv Luca 1:26 – Luca 2:40. Potrivit acestor povestiri, Iisus a fost nascut in orasul Betleem, de Fecioara Maria, asistata de sotul ei, Iosif. Cultura populara spune ca nasterea a avut loc intr-un grajd, in mijlocul animalelor. Nicio Evanghelie nu aminteste despre animale sau grajd. Totusi, se mentioneaza o iesle, in Luca 2:7: “Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.”  Pastorii din jurul Betleemului au fost vestiti de catre un inger ca nasterea a avut loc si ei au fost primii care au vazut pruncul. Amintirea acestei scene este foarte pretuita in unele culturi ortodoxe. Copiii joaca scenete care refac nasterea lui Iisus si in multe case se folosesc figurine pentru a reacrea aceeasi scena.

La inceputul crestinismului, Pastele era sarbatoarea cea mai importanta, iar Craciunul nici macar nu era sarbatorit. Primii crestini considerau ca sfintii si martirii nu trebuie sarbatoriti in ziua nasterii lor, ci in ziua mortii, adica a adevaratei nasteri. In secolul IV, dupa unii istorici in anul 354, mai-marii bisericii au hotarat ca nasterea lui Iisus trebuie sa fie sarbatorita cum se cuvine. Din pacate, Biblia nu mentioneaza cand s-a nascut Iisus, desi la o analiza mai atenta a Evangheliilor s-a tabilit ca nasterea ar fi avut loc primavara. Papa Iuliu I a fost cel care a ales data de 25 Decembrie, probabil in incercarea de a absorbi si sarbatorile pagane numite Saturnalii.

Saturnaliile erau sarbatori in cistea lui Saturn, zeul agriculturii. Din saptamana dinaintea solstitiului de iarna, timp de o luna intreaga, romanii aveau parte de o perioada hedonista, in care bauturile curgeau fara oprire, mancarea era la discretie iar ordinea sociala era rasturnata. Sclavii erau stapani, iar stapanii erau sclavi, scolile si magazinele se inchideau pentru ca toata lumea sa ia parte la sarbatori.

In acelasi timp, in Scandinavia se sarbatorea solstitiul de iarna pe toata durata lunii ianuarie. Oamenii se bucurau ca zilele incep sa devina mai mlungi si mai luminoase, ca partea grea a iernii a trecut. Tatii si fii aduceau acasa cate un bustean mare si toata familia sarbatorea atata timp cat busteanul ardea, ceea ce dura uneori aproape o luna.

In cea mai mare parte a Europei sfarsitul lui decembrie aducea sarbatori importante. In aceasta perioada, mare parte din animale fusesera deja sacrificate pentru a nu fi nevoie sa fie hranite pe timpul iernii grele, iar berea si alte bauturi traditionale incepeau sa fermenteze, deci mancare si bauturi erau din plin.

Cu timpul, aceste sarbatori pagane, care il ingrijorau pe papa, au ajuns sa fie absorbite de sarbatoarea crestina a Craciunului, iar in curand au fost uitate. Insa si crestinii au fost influentati de traditiile pagane astfel ca multe obieiuri pagane fac astazi parte din sarbatoarea Craciunului.

Partea cea mai interesanta pentru copii este venirea Mosului. Acest obicei isi are originile in culturile vestice, unde Craciunul este de multi ani un prilej pentru a face schimb de cadouri. O parte din aceste cadouri sunt atribuite personajului pe care il numim Mos Craciun. In unele culturi se spune ca Mos Craciun ar fi proprietarul hanului in al carui grajd s-a nascut Iisus. Dandu-si seama ca a refuzat sa o primeasca in casa pe Fecioara Maria, Craciun, caci asa se numea batranul, s-a cait si a promis sa faca in fiecare an cadouri tuturor copiilor din lume. In unele tari, in special in America Latina, traditia spune ca Mos Craciun este cel care face jucariile apoi le da copilului Iisus care le imparte copiilor. Este o modalitate de a impaca traditia, religia si consumerismul caracteristic secolului nostru.

Imaginea Mosului, asa cum o stim azi a fost creat de desenatorul Thomas Nast, care crea in fiecare an o imagine, incepand din 1863. Pana in 1880 Mos Craciun s-a transformat in personajul pe care il stim azi, iar imaginea sa a fost oarecum standardizata prin publicitate in anii 1920. O oarecare influenta la crearea personajului a avut traditia nordica, ce spune ca Mos Craciun colinda intreaga lume in noaptea de Craciun, intr-o sanie trasa de reni zburatori. Pentru ca sarbatoarea are loc iarna, a aparut mitul ca Mosul ar trai intr-un loc friguros si inzapezit, si anume Laponia finlandeza.

Foarte asteptat de copii este si momentul in care impodobim bradul. Desi nu se stie foate clar originea sa, se crede ca bradul de Craciun provine din traditiile si ritualurile pagane care insoteau solstitiul de iarna si includeau ramuri de brad.


Read the English version of this article: Christmas History