Cum voi raspunde cand copilul meu ma va intreba cum a venit pe lume, sau care-i diferenta intre baieti si fete? Sunt intrebari cu care se intalnesc toti parintii. Unii pot crede ca vor scapa usor de aceasta etapa, dar se inseala. Ar trebui ca toti parintii sa-si pregateasca un raspuns care sa satisfaca cat mai mult din curiozitatea copiilor care de multe ori ne surprind prin indrazneala si inocenta. In astfel de momente, comunicarea intre parinti si copii are un rol determinant in evolutia ulterioara catre stabilitate si armonie a relatiilor intrafamiliale.

Dorinta de a avea un trai mai bun, ii determina pe unii parinti sa-si prelungeasca programul de munca. Pentru a depasi asteptarile sefilor sau pentru ca nu exista alte oportunitati, parintii sunt plecati de acasa de dimineata pana seara lasand copiii in grija bunicilor sau altor persoane cu experienta in educatie si care impartasesc copiilor cunostintele cele mai alese. Acesti copii vor fi bine educati, inteligenti sau chiar supradotati, vor avea tot ce vor dori. Un lucru insa le va lipsi: prietenia parintilor. Cand va fi nevoie de un sfat vor veni cu mare greutate la tata sau mama, iar de bunica sau doica nu poate fi vorba din cauza diferentei de varsta.

Contactul copilului cu lumea inconjuratoare il va determina sa puna intrebari, uneori in public, parintii ajungand in mare dificultate. Pana la 4-5 ani ei sunt usor de convins prin raspunsuri de genul „bebelusul il aduce barza”, dar pe masura ce creste, intrebarile devin din ce in ce mai complicate. Sa nu va speriati, copiii inteligenti pun intrebari si nu e bine sa le ascundem aspecte normale ale vietii, ci doar sa le adaptam nivelului lor de intelegere. Cand copilul vede o femeie gravida si intreaba ce este in burta ei de e asa mare, ii putem spune ca acolo creste un bebelus, ca asa a venit si el pe lume. Aici este pasul cel mare. Cum a ajuns acolo, cum iese de acolo, ce face cand iese, apare gata mare sau cum creste? Nu exista raspunsuri tip, ci parintele se va adapta varstei copilului. Ii putem spune ca tata si mama s-au iubit mult si ca si-au dorit sa aiba un copil, ca el creste un timp in burtica la mama apoi merge la un doctor care-l scoate de acolo pentru ca sa invete sa mearga singur, sa mearga pe bicicleta, sa se joace cu …… (aici ii puteti spune de un joc care-i place cel mai mult, poate isi va dori apoi un fratior, cine stie…). Exemplele pot continua la nesfarsit. Ideea este ca parintii nu mai trebuie sa caute scapare in expresia traditionala „ai sa inveti cand vei fi mare”. Comunicarea cu copilul este esentiala pentru a incepe o relatie foarte apropiata.

Inca de la gradinita (prin grupa mare) copiii invata diferentele dintre baieti si fete. Lectiile includ numai aspecte legate de vestimentatie sau imagine exterioara precum si comportament specific, excluzand aspectele in legatura cu sexul. Aceasta nu e varsta potrivita pentru asa ceva. Pana la pubertate copiii nu ar trebui sa primeasca informatii (presa, televiziune) despre sexualitate pentru ca nu ar sti sa le interpreteze, nu si-ar da seama ce e bine si ce e rau, si oricum parintilor le-ar fi imposibil sa le explice ceva din moment ce aparatul genital nu a ajuns la maturitate fiziologica. Imi aduc aminte de un copil care a cerut parintilor sa-i cumpere prezervativ ca sa nu raceasca. De fapt el auzise ca SIDA provoaca scaderea imunitatii organismului.

Ajuns la pubertate, asta inseamna 10-14 ani (mai devreme cu 1-2 ani pentru fete), primul pas este invatarea anatomiei si fiziologiei organelor genitale si anexelor sale pentru a intelege modificarile absolut normale de la aceasta varsta. Daca relatia cu parintii nu e foarte apropiata, iar copilul nu are cui sa impartaseasca primele sale experiente, poate deveni foarte usor o fire introvertita, ceea ce va avea un efect negativ asupra personalitatii sale. Sunt parinti care se simt stanjeniti de astfel de subiecte si vor spune: „lasa c-ai sa inveti la scoala”. Din acest moment copilul nu va mai intreba nimic, niciodata si se va inchide in carapacea lui, ii vor trece prin cap tot felul de ganduri, va crede ca este altfel decat altii, sau ca este bolnav. Bineinteles ca nu vom discuta de la inceput toate aspectele sexualitatii, ci aceste informatii trebuie percepute pe rand.

Daca va primi un raspuns corect la prima intrebare, va veni mai tarziu cu o alta si va avea mare incredere in parintele sau.

Educatia sexuala are ca scop in primul rand stabilirea unui comportament corect care sa asigure sanatatea sexuala, integritatea personalitatii, dragostea adevarata, apropierea de oameni. Tinerii trebuie sa inteleaga atat latura pozitiva a sexualitatii, dar mai ales nenumaratele riscuri la care se supun atunci cand o fac numai pentru placere: bolile cu transmitere sexuala (SIDA, hepatita B si C, gonoreea, sifilisul, tricomoniaza, condilomatoza genitala sau negii genitali, paduchii lati sau alte infectii).

De cele mai multe ori, primul contact sexual nu este o experienta prea placuta, iar inceperea activitatii sexuale presupune o igiena riguroasa a ambilor parteneri. Tinerii care nu cunosc aceste lucruri se vor trezi intr-o mare incurcatura cand vor fi nevoiti sa se adreseze medicilor ginecologi sau infectionisti. Cand adolescentul nu cunoaste suficient masurile de contraceptie sau le neglijeaza poate apare o sarcina nedorita cu repercursiuni negative asupra celor doi tineri. Baiatul de multe ori se retrage si se ascunde, iar fata ramane singura, sufera in tacere, pierde increderea in oameni, ascunde sarcina de frica parintilor si de gura lumii. Urmeaza o perioada foarte grea in care se incearca diverse metode nemedicale de avort, apoi abandon scolar, refuzul intalnirilor cu prietenii, nastere prematura sau a unui copil cu probleme (uneori distrofic sau malformat), certuri in familie, abandonul copilului. Deznodamantul poate fi tragic. Alteori, tinerii se inversuneaza si vor sa ia viata pe cont propriu pentru ca nu li se acorda atentia cuvenita, parasesc locuinta natala si incearca o simulare a vietii de familie in cine stie ce conditii.

Adolescenta este o perioada foarte grea in care tanarul incearca sa se desprinda de tutela familiei, incep secretele fata de parinti, au tendita catre teribilism. Un mediu familial cu multe restrictii nu este intotdeauna benefic. Copilul poate avea indoieli in posibilitatile sale, se va simti neimportant, personalitatea sa avand de suferit. Astfel de situatii pot duce la intreruperea comunicarii cu parintii si evenimente neplacute.

A vorbi cu copiii nostri despre sexualitate este ceva normal. Continutul comunicarii depinde de categoria de varsta si sa nu uitam ca subiectele pot capata diferite nuante in functie de cultura parintilor, relatiile intrafamiliale, clasa si mediul social, religie.