Nesupravegherea copiilor cand acestia se afla in preajma unor surse inflamabile, nu poate avea decat consecinte grave. Copiii nu vor decat sa experimenteze cat mai mult cu putinta si uneori uziteaza si de mijloace care nu ne sunt pe plac. Curiozitatea este cea care impinge la intrebari ce devin dileme iar singura sansa de a afla pentru micut, o reprezinta testul veridic al incercarii. Chibriturile se afla de cele mai multe ori pe lista celor mai periculoase unelte de incercare a realitatii. Cred ca sunt multi copiii care au incercat "ce se intampla" cu tot felul de materiale si chiar insecte, cand sunt supuse unei asemenea "purificari". Focul exercita o putere deosebita si este foarte tentant mai ales ca producerea sa este ceva specific uman iar intr-o stare mai profunda a psihicului nostru, ne poate oferi un sentiment de putere. Dar copilul doreste in primul rand cunoasterea realitatii inconjuratoare sub toate aspectele sale. Este o etapa normala, de cunoastere prin experimentare directa dar care uneori poate fi mai periculoasa decat am putea crede. Riscurile sunt majore si tocmai de aceea atentia si grija parintilor fata de aceasta problema trebuie sa fie intr-o continua alerta. Joaca celor mici "predispune" de obicei, mai ales printr-o impulsionare colectiva, la tot felul de teste pentru a verifica starea concreta a lucrurilor. A fi insa pasionat pentru jocul cu focul si devenind un comportament ce tinde catre permanenta, poate constitui un mic semnal de alarma pentru parinti, care au datoria de a se informa corect asupra problemei si a apela la un specialist in domeniul psihologiei sau psihiatriei. Nu trebuie niciodata sa ignoram asemenea semnale care nu au un caracter episodic, ci dimpotriva, se manifesta in mod constant si au permanenta in timp. Nu este exclus sa fie vorba de o piromanie precoce ce poate predispune la niste episoade mai complexe in viitor. Piromanul este o persoana care simte o placere deosebita atunci cand "purifica" tot felul de obiecte (si nu numai), prin puterea focului. Este exercitata asupra lui o putere mistica iar el nu poate rezista tentatiei. Pana acum nici psihiatria nu a reusit sa evidentieze fara echivoc posibilele cauze ale unei astfel de afectiuni. Ca de obicei, cauzele sunt fie psihologice, fie biologice sau ereditare. Nu trebuie insa sa omitem factorul educational. Daca in cursul copilariei, micutul a avut parte de o sumedenie de interactiuni cu focul care s-au dovedit pana la urma a fi placute pentru el, este posibil ca in inconstientul sau sa se nasca anumite tensiuni ce-si cauta satisfacerea. Astfel, mai tarziu, pe fondul unui stres puternic se pot activa asemenea forte ce tin cont doar de propria descarcare si care au de multe ori un efect devastator asupra constientului ce nu-i mai poate opune rezistenta. Dar nu trebuie acum sa ne alarmam inutil si sa ne diagnosticam copilul ca fiind piroman doar daca a facut cateva pozne cu focul. Dupa cum am mai precizat, este ceva normal, specific nevoii de certificare a realitatii si a modului cum focul afecteaza obiectele din jur. Forta experimentarii diverselor fenomene este deseori irezistibila la varste mici.Este ceva ce tine de adaptarea noastra ca specie prin intelegerea si verificarea fenomenelor lumii. Omul nu se poate limita sa capteze doar informatie verbala, iar copilul este la varsta la care nevoia de concretizare a tot ceea ce-i suscita interesul. Pentru a mai stopa din "elanul" acesta este nevoie ca in mod permanent sa-i amintim copilului ce se poate intampla daca jocul scapa de sub control. De asemenea, nu ar fi indicat sa lasati obiecte periculoase la discrectia sa si sa-l aveti sub supraveghere atunci cand pune totusi mana pe o bricheta sau un chibrit.