Ghidul Parintilor 

A intarziat acasa desi stia ca-l astepti cu masa pusa. A promis ca merge cu copilul in parc dar o "problema" neasteptata il impiedica sa se tina de promisiune. Sau... te-ai intors acasa si sotia n-a "avut timp" sa gatesca pentru ca a devenit "dependenta" de internet.

Ai avut o zi infernala, capul este gata sa-ti explodeze, copilul nu are astampar, iar colac peste pupaza mai vine si factura telefonului prea incarcata. Scene domestice, prezente probabil in majoritatea casniciilor, cu mici variatiuni pe aceasi tema.

Incerci sa-ti diminuezi din starea de irascibilitate si nu gasesti alta modalitate la indemana decat in a ridica tonul destul de sus si a-i reprosa partenerului "picaturile care au umplut paharul".

Uiti pe moment ca micutul copil asista direct sau indirect la disputa voastra si ca traieste intens aceste "meciuri" pe care nu le poate intelege. Aici se cade sa tragem putin semnalul de alarma!

Indiferent cat de micut este copilul tau, acesta nu numai ca traieste intens starile sale sufletesti, dar le si preia si amplifica pe ale parintilor.

Este irascibil si plangacios daca tu esti nervos. Este agitat daca tu esti asa. Se sperie usor pentru ca nu intelege de ce tonul ridicat a inlocuit vorba blajina de pana atunci.

Indiferent de cate probleme si greutati ai intampina, ideal ar fi sa poti sa controlezi in prezenta copiilor aceste iesiri. Chiar daca aparent unii dintre copii trateaza cu indiferenta incidentul, in sufletul lor au loc grave transformari atunci cand isi vad mama plangand, tatal tipand sau viceversa. El nu este capabil sa inteleaga de ce se inatampla toate acestea, indiferent cat de rar au loc astfel de iesiri.

Un copil care are parte de astfel de scene, poate trage un semnal de alarma asupra sa si a situatiei stresante pentru el prin stari de mutism electiv, crize de plans sau nervi aparent fara motiv, agresivitate sau din contra depresii, tahicardie, enurezis (pipi in pat), lipsa poftei de mancare, cosmaruri in somn, etc.

Participand la astfel de discutii aprinse, in timp, acesta va asimila imitativ comportamentul, ca fiind unul normal si astfel parintii se vor trezi ca micutul va tipa si el atunci cand va vrea sa-si impuna punctul de vedere sau nu-i convine ceva, sau si mai grav, va face la randul lui la fel in propria familie, cu partenera/partenerul si copii sai.

Din pacate, nu exista o reteta pentru a evita aceste scene si a nu implica copilul in ele. Ar fi ideal daca in momente de stres sau nervoztate maxima am putea sa ne controlam intru totul. Ar fi ideal daca am putea sa le purtam in absenta copilului, sau si mai bine sa nu existe deloc. Dar cum situatiile limita deobicei nu asteapta momentul potrivit, nu putem decat sa diminuam efectul acestora si sa le evitam pe cat posibil