Cauta:
Ba tu esti de vina!

Ba tu esti de vina!

  Autor psih. Cornelia Codreanu Data: 24.10.2005

Ba tu esti de vina!

A intarziat acasa desi stia ca-l astepti cu masa pusa. A promis ca merge cu copilul in parc dar o "problema" neasteptata il impiedica sa se tina de promisiune. Sau... te-ai intors acasa si sotia n-a "avut timp" sa gatesca pentru ca a devenit "dependenta" de internet.

Ai avut o zi infernala, capul este gata sa-ti explodeze, copilul nu are astampar, iar colac peste pupaza mai vine si factura telefonului prea incarcata. Scene domestice, prezente probabil in majoritatea casniciilor, cu mici variatiuni pe aceasi tema.

Incerci sa-ti diminuezi din starea de irascibilitate si nu gasesti alta modalitate la indemana decat in a ridica tonul destul de sus si a-i reprosa partenerului "picaturile care au umplut paharul".

Uiti pe moment ca micutul copil asista direct sau indirect la disputa voastra si ca traieste intens aceste "meciuri" pe care nu le poate intelege. Aici se cade sa tragem putin semnalul de alarma!

Indiferent cat de micut este copilul tau, acesta nu numai ca traieste intens starile sale sufletesti, dar le si preia si amplifica pe ale parintilor.

Este irascibil si plangacios daca tu esti nervos. Este agitat daca tu esti asa. Se sperie usor pentru ca nu intelege de ce tonul ridicat a inlocuit vorba blajina de pana atunci.

Indiferent de cate probleme si greutati ai intampina, ideal ar fi sa poti sa controlezi in prezenta copiilor aceste iesiri. Chiar daca aparent unii dintre copii trateaza cu indiferenta incidentul, in sufletul lor au loc grave transformari atunci cand isi vad mama plangand, tatal tipand sau viceversa. El nu este capabil sa inteleaga de ce se inatampla toate acestea, indiferent cat de rar au loc astfel de iesiri.

Un copil care are parte de astfel de scene, poate trage un semnal de alarma asupra sa si a situatiei stresante pentru el prin stari de mutism electiv, crize de plans sau nervi aparent fara motiv, agresivitate sau din contra depresii, tahicardie, enurezis (pipi in pat), lipsa poftei de mancare, cosmaruri in somn, etc.

Participand la astfel de discutii aprinse, in timp, acesta va asimila imitativ comportamentul, ca fiind unul normal si astfel parintii se vor trezi ca micutul va tipa si el atunci cand va vrea sa-si impuna punctul de vedere sau nu-i convine ceva, sau si mai grav, va face la randul lui la fel in propria familie, cu partenera/partenerul si copii sai.

Din pacate, nu exista o reteta pentru a evita aceste scene si a nu implica copilul in ele. Ar fi ideal daca in momente de stres sau nervoztate maxima am putea sa ne controlam intru totul. Ar fi ideal daca am putea sa le purtam in absenta copilului, sau si mai bine sa nu existe deloc. Dar cum situatiile limita deobicei nu asteapta momentul potrivit, nu putem decat sa diminuam efectul acestora si sa le evitam pe cat posibil



Read the English version of this article: No, you`re to blame!
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
8 comentarii
  • a spus
    miercuri, 01.04.2009
    Intadevar acest articol trage un semn de alarma constientei si te face sa te gandesti la viitoarele [ ... ]
  • a spus
    vineri, 23.01.2009
    articolul este bun ne trage un semn de alarma de obicei nu ne putem calma in astfel de momente si [ ... ]
  • a spus
    vineri, 19.12.2008
    Sant de acord cu acest articol, este foarte bun. [ ... ]
  • a spus
    vineri, 07.11.2008
    F bun articol!Trebuie evitat cat mai mult posibil astfel de situatii,chiar daca este foarte [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 06.08.2008
    Total de acord!!!E bine sa mai si citim despre acest subiect,pt ca acest lucru ne afce sa meditam [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 29.08.2007
    F adevarat!!!! eeee, daca am putea sa ne stapanim atunci cand suntem in asa situatii . sper sa [ ... ]
  • a spus
    duminic„, 04.12.2005
    Asa este, este bun articolul... [ ... ]
  • a spus
    joi, 24.11.2005
    tot ce este scris in articol e adevarat,plus multe altele. trebuie sa ne contolam permanent [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu