Cuvantul Relatie, aparent atat de simplu, ascunde unele dintre cele mai complexe intelesuri si ridica printre cele mai semnificative intrebari. Relatiile ne fac umani si ne mentin impreuna. Fericirea si calitatea vietii depinde de ele.

Pentru foarte multi oameni, o relatie este fundamentul peste care pot incepe sa isi construiasca viata. Pentru acesti oameni dragostea, increderea, compania, intimitatea sunt la fel de vitale precum apa si aerul.

Relatiile satisfacatoarea nu sunt apanajul celor bogati, faimosi, talentati, privilegiati. Aceste avantaje nu influenteaza calitatea relatiilor. Toti putem avea relatii care sa genereze placere si satisfactie.

Toate relatiile sunt diferite. Traim in aceeasi lume dar relatiile sunt diferite. Toti ne cream proprie lume subiectiva bazata pe experientele noastre.
Pentru o relatia e nevoie de doi, e ca un dans. O relatia fericita nu va fi cea in care un partener incearca sa il schimbe sau sa il manipuleze pe celalalt, nici cea in care unul dintre parteneri incearca sa ii faca pe plac celuilalt indiferent de propriile dorinte. Relatia fericita este cea in care poti fi tu si ii poti permite si celuilalt sa fie autentic. Pentru asta este nevoie de siguranta si incredere. Iar pentru a le obtine e nevoie de asertivitate.

Omul se naste asertiv in mod natural. Prin educatie uneori insa copilul este controlat prin folosirea sentimentelor. Copiilor le place sa ii multumeasca pe cei care se ocupa de ei si poti fi manipulati sa faca diverse lucruri prin amenintarea mai mult sau mai putin deschisa cu retragerea protectiei si iubirii. Cei care educa in felul acesta o fac pentru ca probabil si lor li s-a intamplat la fel si aceste este singurul model pe care l-au avut.

In procesul de invatare a modalitatilor de gestionare a sentimentelor inconfortabile, unii copii incep sa se supuna. Altii invata si ei aceleasi deprinderi manipulative si se comporta la fel cu parintii sau alte persoane, facandu-i pe ceilalti sa faca diverse lucruri pentru a nu se simti vinovati. In procesul de crestere se dezvolta amestecul unic de comportament asertiv/non asertiv, stilul unic de manipulare si contramanipulare.

Comportamentul asertiv este cel prin care se afirma nevoile, dorintele intr-o modalitate pozitiva, calma pastrand distanta fata de agresivitate sau submisivitate, de conduitele pasiv-agresive.

Gradul de asertivitate este in stransa legatura cu stima de sine. In absenta asertivitatii conformarea la niste cerinte nedorite se va face din dorinta de a evita un contact inconfortabil cu reflectarea lipsei de valoare din partea solicitantului. Dar in final, se formeaza un cerc vicios si indiferent de alegere, tot la ganduri si emotii negative la adresa propriei persoane se ajunge.

Promovand si respectand drepturile asertivitatii de la inceputul vietii cu copilul vostru indepliniti o conditie fundamentala a dezvoltarii unei persoane cu incredere in ea si cu incredere in ceilalti. Numai in acest context relatia poate fi fericita.

Drepturile asertivitatii:

  • Am dreptul sa cer ce vreau
  • Am dreptul sa refuz ceea ce nu vreau
  • Am dreptul sa exprim ceea ce simt
  • Am dreptul sa ma razgandesc
  • Am dreptul sa gresesc si sa nu fiu perfect
  • Am dreptul sa am propriile valori
  • Am dreptul sa nu ma justific
  • Am dreptul sa fiu sanatos
  • Am dreptul sa spun nu
  • Am dreptul sa spun "nu stiu"
  • Am dreptul sa imi stabilesc prioritatile
  • Am dreptul sa fiu eu
  • Am dreptul sa ma supar
  • Am dreptul sa ma sperii si sa impartasesc asta
  • Am dreptul sa nu ma simt responsabil pentru ceea ce simt, gandesc si fac ceilalti si pentru problemele lor
  • Am dreptul sa iau propriile decizii, sa fac propriile alegeri
  • Am dreptul sa ma distrez
  • Am dreptul sa msa schimb si sa evoluez