Cauta:
Vremea bunicii, a mamei sau a mea?

Vremea bunicii, a mamei sau a mea?

  Autor Ioana Raveca Dinu
Vizualizari: 6006
Data: 19.12.2008

Trăim vremuri grele. Fiecare generație aude aceste cuvinte și este sau nu de acord cu ele. Ar fi bine să nu le auzim, sau cel puțin să nu le dăm dreptate pentru că viața noastră nu este grea, ci frumoasă și plină de împliniri. Și cum dintotdeauna o familie a însemnat mama, tata și copiii, ar fi bine ca și generația noastră să considere firesc să ducă mai departe această formulă sacră. Dar nu, noi suntem cu mult mai isteți, mai deștepți, mai evoluați și considerăm că valorile apreciate de părinții și bunicii noștri sunt depășite și nu ne mai pot ajuta.

Cum, să mai fiu eu ca bunica mea, care s-a căsătorit la cincisprezece ani, a făcut zece copii, și-a petrecut viața la cratiță și singura ei ocupație a fost familia? Ea nu a mers mai departe de târgul comunal, nu a participat la alte petreceri decât horele, nunțile și botezurile din sat, nu a fost în concedii, iar țările străine au existat pentru ea decât ipotetic, fiind la fel de aproape ca luna de pe cer. Și cu toate astea a reușit să aiba o familie reușită, chiar dacă nu a invățat să scrie, a reușit să-și trimită toți copiii la facultate. Să fie oameni învățați, nu ca ei, așa proști, fără carte, spunea ea emoționată.

În acele vremuri oamenii făceau atâția copii câți le dădea Dumnezeu și în nici un caz nu auzise nimeni de "planing familial". Erau bineveniți, întămpinați cu o bucurie firească și ingrijiți cum nu se putea mai bine. Mama făcea copil după copil, așa incât ajungea uneori să aibă mama copil o data cu fiica. Diferența de vărstă dintre mamă și fiică fiind uneori atât de mică, și comunicarea dintre cele două se desfășura mult mai lejer, ca între două surori. Făra a uita însă respectul datorat mamei. O viață patriarhală, fără griji de la serviciu și fără shopping.
Apoi a venit timpul mamei. Lumea a evoluat, facultatea a devenit importantă și valorile vieții s-au schimbat. Evident, căsătoria a aparut mai tărziu, copiii și mai tărziu și, bineînțeles, mai puțini. Deodată, "am învățat carte ca să o duc mai bine" nu mai era suficient pentru o viață împlinită. Și nici nu mai putea face copii așa, oricâți, căci viața e grea, nu-i așa? Acum trebuia făcută o casă frumoasă, cumpărată o mașină, evident și concediul se considera imperios necesar. Căci lumea a evoluat și ne e mult mai bine să ne plimbăm prin țară decât să stăm acasă și fiecare an să ne mai aducă un nou Prâslea.

Dar să vedem ce se întâmplă acum, în vremurile noastre. Nimic din ce a fost odata nu mai este valabil. Căsătorie la cincisprezece sau chiar douăzeci de ani nu se mai intâlnește decât la țară sau la romi. Cei mai mulți se căsătoresc după douăzeci și cinci de ani, pe la treizeci, patruzeci sau chiar mai târziu. Serviciul, cariera sunt pe primul loc in viața actuală, și apoi oricum avem nevoie de bani mulți pentru o nuntă ca în filme, cu artificii, barmani profesioniști și toate ingredientele necesare. Neavând acești bani, stăm căsătoriți de probă și apoi chiar uităm să ne mai căsătorim. Chiar contează acea hârtie? spunem revoltați atunci cand partenerul sau vreun binevoitor ne intreabă de legalizarea relației. Uităm că de fapt căsătoria înseamnă unirea cu cel drag în fața lui Dumnezeu și nu o jalnică și scurtă oficiere la primărie. Și dacă tot nu ne căsătorim, atunci cum să facem copii, că, "Doamne ferește!" dacă nu ne mai ințelegem cu partenerul și pleacă...?! Și tot așa amânam acest moment până ajungem în pragul vârstei de treizeci de ani și, uneori constatăm uimiți că nu mai putem face copiii și avem nevoie de tratamente lungi și costisitoare care nu dau întotdeauna rezulate. Dar noi ne dorim mult un copil și facem orice pentru a-l avea, nu-i așa? Și dacă Dumnezeu ne ajută și avem copilul mult dorit acum , la altul nu ne mai gandim să-l concepem, căci iar este vorba despre vremurile grele. Gradinița costă mult, bona la fel, diferitele cursuri pentru copii înghit mare parte din venitul de altfel destul de modest al părinților. Și așa ajungem la drama copiilor cu un singur părinte, care nu are cu cine se juca, nu are voie să iasă singur în fața blocului că poate fi răpit, nici părintele nu are timp să-i acorde copilului. Și atunci acestuia nu-i mai rămâne altceva de făcut decăt să se abondoneze televizorului sau computerului. Și mami și tati sunt fericiți că puiul lor e cuminte, nu-i deranjează și se pot odihni și ei după o zi istovitoare de muncă. Acest caz e totuși unul ferict în care copilul stă cu ambii părinți. Dar cei care au părinții plecați in străinătate la muncă? Aceștia au cel mai mult de suferit și uneori depărtarea de părinți îi ucide.

Așadar, trăim vremuri grele, din ce în ce mai grele.
Dar să ne întoarcem la simplitatea bunicilor noștri și să ne bucurăm de împlinirea unei familii cu măcar doi copii și imbinând lucrurile noi, benefice nouă, cu cele vechi și garantat bune prin verificarea lor în timp, să ajungem să ne bucurăm de viața aceasta minunată pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu.

Fie ca sărbătoarea "Nasterea Domnului" să ne aducă pacea de care avem nevoie, familia să fie veselă și reunită lângă brad, iar Moșul Crăciun să ne aducă cele mai de preț cadouri: sănătatea și sentimentul minunat de a avea credință în Dumnezeu.
Fiți cu toții binecuvântați de Dumnezeu!

Un articol scris de DinuIoanaRaveca, membru NN

Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
4 comentarii
  • a spus
    luni, 22.12.2008
    Ma intriga doar cum au reusit bunicii si parintii nostri sa creasca atat de multi copii cu bani [ ... ]
  • a spus
    duminică, 21.12.2008
    Atunci cand am scris articolul m-am gandit doar la faptul ca odata cu trecerea timpului oamenii fac [ ... ]
  • a spus
    sâmbătă, 20.12.2008
    O sa fiu m?mic? peste câteva luni ?i vreau sa spun c? m-am hot?rât destul de greu asupra copilului. [ ... ]
  • a spus
    sâmbătă, 20.12.2008
    ... cititnd mi-am amintit mesajele primite uneori pe tema "vai ce bine era pe vremea cand eram [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu