Daca nu ai o mama sau o soacra dispusa sa sacrifice linistea de-o vara si cea mai noua serie din cea mai indragita telenovela romaneasca, atunci poti sa spui cu mana pe inima ca esti pregatit pentru primul concediu in trei…
Dupa ce porti discutii interminabile despre destinatia unei vacante de vis (pentru ca toti copiii vor la mare si pentru ca tuturor mamicilor le place muntele), stabilesti itinerariul, incarci bagajele in masina si gonesti neobosit catre oaza ta de liniste. Grecia este prea departe, Bulgaria prea aproape, asa ca litoralul romanesc ramane singura optiune viabila.
Pornesti la drum, dupa ce iti promiti ca la anul vei cumpara o masina mai mare sau macar o remorca! Copilul plange – dar plange de cand avea cateva zile si inca nu ai descoperit motivul – sotia este extenuata, aerul conditionat nu mai functioneaza. Nu poti sa te concentrezi asupra sofatului pentru ca sotia te trage de maneca din minut in minut si pentru ca tocmai ai simtit in moalele capului “mangaierea placuta” a unui trenulet metalic. Razele fierbinti ale soarelui te sageteaza in plina fata, dar nu te ustura mai tare decat tipetele copilului. Simti nevoia a inca unui stergator, insa nu pentru parbriz ori pentru luneta, ci pentru fruntea ta scaldata de valuri de sudoare. Nu poti sa deschizi geamul pentru ca “il trage curentul” pe copil si nici nu ai voie sa-ti pui ochelarii de soare, pentru ca nu te mai recunoaste odrasla si se sperie.
Dupa un drum mai lung, mai chinuitor si mai plin de peripetii decat ocolul Pamantului in optzeci de zile, ajungi intr-un final la marea cea mare! Te instalezi intr-o camera cu doua paturi, deoarece apartamentul este prea scump, iar copilul oricum nu doarme singur in “odaia” lui, dar nu-ti permiti luxul de a avea si un televizor, pentru ca tot omul stie ca “prietenul” cu ecran plat strica ochii micutilor…Asa ca vei fi fortat de imprejurari sa urmaresti meciurile din Champions League la televizorul din receptia hotelului ori, daca norocul iti mai surade si tie, la vreuna dintre terasele de pe faleza, bine ascuns sub o umbrela protectoare care poarta insemnele unei marci de bere.
Prima zi pe plaja…Aerosoli, briza, rasarit de soare, pescarusi, murmur de valuri…urlete, plansete, priviri taioase, reprosuri…Copilul tipa pentru ca apa marii este prea rece si tati nu vrea sa o incalzeasca, iar sotia te indeamna sa umpli mai repede piscina gonflabila, pe care ai adus-o in spate de la hotel, alaturi de saltele, umbreluta, prosoape, jucarii pentru plaja, creme, sticle cu apa si cu lapte, haine de schimb, scutece, servetele. Misiune indeplinita! Umplut piscina, umflat saltelele, instalat umbrela, cumparat gogosi si suc dietetic. Poti sa te bucuri in voie de soare, de apa marii si de berea rece! Dar numai dupa ce framanti cativa cozonaci din nisip, construiesti castelul in care printul si printesa vor trai fericiti pana la adanci batraneti sau pana maine (cand trebuie sa inalti altul), faci precum delfinul vreo douazeci de minute. Intre timp, berea s-a incalzit, pielea te ustura, pentru ca esti neglijent si nu ti-ai dat cu crema de protectie, iar ceasul arata ora 11, ora interzisa pentru plaja. Strangi rapid tot ceea ce aveai de strans, dar nu poti sa scoti copilul din apa calda si buna…Dupa minute bune de negocieri si de racnete, capitulezi: ii spui copilului ca il lasi acolo si pleci incotro vei vedea cu ochii, castigandu-i astfel recunostinta vesnica, dar atragandu-ti antipatia tuturor oamenilor de pe plaja. Intervine sotia cu mult tact (“Daca nu iesi din apa, te carpesc de nu te vezi!”), reusesti sa pleci de pe plaja, mergeti in camera de hotel, apoi la restaurant, unde savurati un pranz delicios, dar putin cam scump, punand la socoteala si pretul solnitei, scrumierei si paharelor sparte. Nu te poti bucura de somnul de dupa-amiaza, pentru ca latra un caine in fata hotelului, iar copilul viseaza urat si plange in somn. Seara se dovedeste mai linistita si noaptea aproape normala, daca nu tii socoteala de pielea purpurie si fierbinte si de picioarele primite in fata si in stomac atunci cand iti este somnul mai dulce.
Zilele urmatoare curg la fel ca si prima zi, caci programul este acelasi. Doar incidentele variaza! De-abia astepti sa te intorci la serviciu, sa te bucuri de odihna binemeritata dupa un an de munca. Te vor lasa rece privirile ironice si comentariile piperate ale colegilor de birou, care vor considera ca nu esti prea bronzat si nici nu ai multe de povestit! Tu vei fi impacat, multumit, linistit si pregatit pentru al doilea concediu in trei!
Un articol scris de lauraiorga , membru NN