Jurnalist NN 

Da, iata o intrebare al carei raspuns este simplu: nu avem experienta necesara privind cresterea unui copil. Invatam treptat, iar faptul ca nu stii cum sa reactionezi intr-o anumita situatie, te face chiar sa plangi, sa tipi, sa intrebi in stanga si in dreapta. Se mai acumuleaza si oboseala in urma noptilor nedormite pentru ca mititelul inca nu si-a format somnul si colicii il deranjeaza. In fiecare zi apare cate ceva nou. Acum e primul stranut, primul vaccin, prima durere, prima febra… Cuvantul “prim” ne face sa fim cand fericiti, cand necajiti.

E normal sa fim speriati la primul nostru copil si, in general, fiecare familie trece prin aceste clipe de teama atunci cand apare al treilea membru in familie. Ne dorim din ce in ce mai mult sa creasca, sa poata vorbi si sa spuna ceea ce simte, cand ii este foame, sete, somn, daca ii este frig sau cald, sa doarma suficient, sa nu mai planga cand ii schimbi scutecul sau cand trebuie sa faca baie.

Il privim cum creste si incepem sa ne mandrim cu micutul nostru. Pentru noi este cel mai dragalas copil din lume. Cand face boacane radem cu pofta si plangem de fericire cand mai face un pas in drumul lui spre dezvoltare. Chiar daca privim speriati in viitor, in momentul respectiv stim exact cum sa procedam ca totul sa fie bine. Totul este din instinct. La fel cum toate animalele isi apara puiul asa si oamenii au grija de bebelusul lor.

Incepem si noi sa intelegem grija parintilor nostri, uneori poate exagerata, pentru noi copii dar in teama lor, pentru a nu ni se intampla ceva rau, exista un sambure de adevar si doar experienta este punctul forte. Cand devii parinte, devii cu adevarat responsabil si pentru tine dar si pentru familie iar atunci frica de necunoscut se accentueaza. Nu poti sa previi toate intamplarile mai putin fericite din viata copilului tau, dar pe cele mai multe da, caci trebuie gandit de doua ori inainte de a lua o decizie. Primele luni si chiar primii ani sunt cu adevarat cei mai frumosi, parintii avand grija de copil suta la suta din timp, dupa aceasta perioada aparand alti factori care il vor influenta: gradinita, scoala, prietenii.

Cel mai potrivit pentru o familie este ca amandoi partenerii, mamica si tatic, sa contribuie la cresterea micutului, pentru a imparti aceste sperieturi sau mai bine zis griji, sa se incurajeze reciproc si va fi bine si pentru ei dar si pentru copilul lor.

Un articol scris de  delia_h, membru NN