Jurnalist NN 

Alimentatia sanatoasa a copiilor este un subiect care ma preocupa din ce in ce mai mult, mai ales acum, cand am devenit si eu mama . Am citit mult si am reflectat indelung asupra acestei probleme. Am inteles importanta unui mod de hranire corect, echilibrat, bogat in fibre si proteine (de origine vegetala si animala); sunt convinsa ca mancarea si somnul sunt factori decisivi ai dezvoltarii armonioase a micutilor nostri. Nu sunt convinsa insa de calitatea alimentelor pe care le cumparam pentru copiii nostri. Ne intampina la tot pasul vitrine incarcate cu fructe si cu legume imense, intens colorate si stralucitoare; rafturile gem de produse aromate, gustoase, minunat ambalate, iar ofertele promotionale si publicitatea agresiva ne urmaresc in fiecare clipa. Nu incetam sa facem comparatii si sa citim cu ochi mirati etichete parca interminabile, unde insiruirile de cuvinte aproape necunoscute noua ne fac sa ne punem si mai multe intrebari. Gasim tot mai rar produse care sa nu contina indulcitori, potentiatori de arome, conservanti, agenti de afanare si de ingrosare si de... distrugere a organismului! Fiecare fruct urias, fiecare leguma imensa, fiecare pui venit parca de pe taramul gigantilor sunt tot atatea potentiale pericole pentru sanatatea copiilor nostri. M-am ingrozit sa aflu ca puisorii sunt injectati cu hormoni, ca sa creasca intr-o luna cat altii intr-un an; ca morcovii cresc in ladite cu nisip si stimulenti, la lumina lampilor cu ultraviolete; ca iaurturile si dulciurile contin coloranti sintetici, prea multi indulcitori si „urme de fructe”; ca pesticidele administrate legumelor si fructelor depasesc cu mult dozele permise. Nu intentionez sa generalizez; nu toate produsele din comert sunt pe o lista neagra; dar e din ce in ce mai greu sa le selectezi pe cele potrivite. M-am saturat sa vad ochisori pofticiosi si manute intinse spre rafturi cu mancaruri al caror continut este indoielnic, cu termen de valabilitate suspect de mare. Am obosit sa vad copii cu dereglari hormonale, cu malformatii, cu boli incurabile, care nu de putine ori isi au radacinile in alimentatie. Ne-am facut un obicei din a trata aceste lucruri cu superficialitate, pentru ca ne place sa credem ca noua nu ni se poate intampla asa ceva. Nu cunosc vreo solutie viabila pentru intrebarile si pentru gandurile care ma framanta; ideea unei ferme proprii, unde sa putem sa cultivam tot ceea ce dorim si sa crestem cate animale vrem, fara sa ne atingem de „chimicale”, este aproape imposibil de pus in practica, din motive lesne de inteles: lipsa resurselor financiare si a timpului liber. Nu vreau ca fetita mea sa cada vreodata in capcana alimentatiei nesanatoase sau sa ma simt vinovata ori de cate ori ii cumpar ceva de mancare. Doar privirea ei curata si zambetul ei sincer ma fac sa uit ca traim intr-o lume dura si ca viata este putin altfel decat mi-am imaginat-o.

Un articol scris de lauraiorga, membru NN