Copiii, mai mici sau mai mari, au intodeauna o nevoie acuta, si pana la urma fireasca, de dragoste, pe care parintii si-o manifesta mai mult sau mai putin fatis. De cate ori nu am auzit expresia „copilul nu trebuie sarutat decat in somn”? Sincer, mi se pare o mare greseala sa nu arati celui caruia i-ai dat viata ceea ce simti pentru el. Nu-ti fie teama sa-ti arati intotdeauna sentimentele! Chiar mai mult, vazand cata nevoie ai de el si cat il iubesti, poti incepe sa-l faci sa simta ca il apreciezi cand face o fapta buna sau dai din sprancene intrebator cand te indoiesti de calitatea actului sau. Toate acestea sunt benefice pentru copil, il fac sa simta ca intr-adevar are o personalitate, ca poate incepe sa ia decizii stiind ca intotdeauna va fi ajutat de parintii sai. Si fara teama de esec, pentru ca stie ca undeva exista dragostea mamei sau a tatalui, pe care el intotdeauna se va putea baza. Educatia bazata pe dragoste si indrumare are intotdeauna cele mai bune rezultate. Pentru ca un parinte care isi iubeste copilul stie foarte bine ca o educatie buna nu inseamna numai alint si satisfacerea tuturor cererilor copilului, ci si indrumarea acestuia, corectarea discreta dar riguroasa a micilor devieri, mai pe scurt canalizarea nevoilor copilului pe fagasuri sanatoase, spre un viitor care sa-l aduca mai aproape de implinirea idealurilor sale.
De cand se naste si de cele mai multe ori pana la sfarsitul vietii sale, copilul stie ca mama este refugiul, ca tata ii il ajuta la rezolvarea problemelor, in fine, ca parintii au raspuns la toate si aproape niciodata nu se inseala. De multe ori insa trebuie sa aratam ca suntem si noi oameni, ca putem gresi, ca uneori nu ne putem onora promisiunea, ca suntem oameni la urma urmei. Sa nu ne fie teama sa aratam copiilor ce simtim, sa nu uitam sa le spunem ca uneori ne temem si noi, ca si noi avem vise urate, ca si noua ni s-au intamplat lucruri nedorite. Ca si noi am trecut sau trecem prin ceea ce trec ei. Se vor simti astfel mai normali, mai aproape de noi si astfel uneori vor avea ocazia sa ne aline ei pe noi. Asistam astfel la o inversare a rolurilor care nu poate decat sa-l bucure pe cel mic, sa il faca sa se simta important si util. Ca sa nu mai spunem de mangaierea de care ne bucuram si noi, pentru ca, la urma urmei, si noi am fost candva copii…
Un articol scris de mariela, membru NN