Atractia pentru fete
Fata reprezinta un focar de interes pentru copil, imediat de la nastere. Nou nascutul se concentreaza mai bine pe stimulii care se afla la o raza de aproximativ un metru de fata lor. Dar in mod irezistibil adultii se vor apropia de copil la aceasta distanta si chiar mai aproape. Ca adult, nu poti zari un patut de copil in coltul incaperii si sa nu te duci repede sa-l vezi pe cel care sta acolo.

Fata umana are calitati perceptive speciale, atragatoare pentru copil: miscare, tridimensionalitate, contraste lumina/umbra, linii curbe mai mult decat drepte, simetrie in jurul axului vertical mai mult decat a axului orizontal.
Se naste intrebarea: este oare atras copilul de proprietatile vizuale generale ale fetei sau interesul lui pentru fata se datoreaza aranjamentului specific al trasaturilor fetei umane.
Johnson si Morton (1991) spun ca nou nascutul are o preferinta expresa fata de fata umana infirmand pozitia lui Kleiner (1987) care spune ca ceea ce prefera copilul este stimulul cu amplitudine inalta. Amplitudinea se leaga de energia produsa de stimuli, stimuli cu contraste mari (de exemplu: diferenta intre stralucire/umbra). Asadar, conform teoriei lui Kleiner, fata nu e ceva special. Kleiner face comparatii intre interesul copiilor pentru diagramele fetelor umane cu alti stimuli vizuali care au aceeasi amplitudine ca si cea a fetei, acelasi tipar vizual al figurii. Kleiner a urmarit preferinta de a privi a copilului catre una din figurile prezentate experimental copilului. Kleiner decide in urma observatiilor pe care le face ca amplitudinea stimulului vizual este un predictor mai bun pentru interesul copilului decat aparenta de fata umana. El a experimentat cu copii in varsta de 3 zile. El mai sustine ca aceste observatii se confirma si la varsta de 2 luni, iar la 4 luni copilul prefera fara dubiu fata umana, ceea ce ar putea fi rezultatul contactului cu adultii sau al maturizarii sistemului vizual.

Pozitia opusa lui Kleiner este aceea ca fata e ceva special pentru copil, datorita aranjamentului trasaturilor.

S-au facut observatii pe nou nascuti. La mai putin de o ora de la nastere, ei prefera sa urmareasca un patern de fata bidimensional, schematizat decat un aranjament haotic, intamplator al trasaturilor. Deci acesti cercetatori ajung la concluzii exact opuse decat ale lui Kleiner.

Explicatii pentru atractia fetei
Modelul Johnson si Morton (1991) explica atractia pentru fata prin doua concepte pe care le creeaza: conspec si conlearn. Acestea ar juca rolul principal in directionarea sistemului vizual la copil.
Conspec este o informatie innascuta, disponibila deci la nasterea copilului, despre caracteristicile fetei umane. informatia este intr-o forma primara, schematica – deci copilul nu va distinge intre macheta (schema) de fata si fete adevarate. Johnson si Morton sustin ca dupa ce au fost identificate schematic fetele, ceea ce ii atrage pe copii sunt fetele umane adevarate comparativ cu stimuli vizuali asemanatori. Acest pattern de a urmari fetele are o functionalitate redusa pana in jur de 4 saptamani a copilului, dar dupa aceasta varsta nu mai apare preferinta pentru schema fetei ci pentru fata aflata in miscare. Kleiner gasise ca inca si la 8 saptamani copiii au preferinta pentru fata statica.
Din aceste date controversate retinem faptul ca fata umana e un punct special de atractie pentru copii. Conspec directioneaza atentia copilului spre fata umana. Johnson si Morton presupun existenta dispozitivului conlearn predispus sa achizitioneze informatii despre caracteristicile vizuale ale fetelor vazute mai frecvent. Conspec ingaduie identificarea fetelor umane si orientarea spre ele in vreme ce conlearn achizitioneaza informatii despre anumite fete asa incat ele vor fi recunoscute. Deci conlearn va ajuta mai tarziu in stabilirea si initierea de interactiuni cu indivizii care devin importanti pentru copil.

Johnson si Morton se intreaba: cand apare aceasta preferinta pentru fete a copilului? Daca-i vorba de paradigma preferintei vizuale, fetele sunt atragatoare dupa doua luni; daca e vorba despre patternul de urmarire, acesta functioneaza deja la nou nascut. Ei explica aceste stadialitati prin functiile conspec/conlearn.

Exista lucruri inexplicabile inca asa cum ar fi preferinta nou-nascutului de cateva ore doar pentru fata mamei. Cum o recunoaste?
Pare ca atat amplitudinea stimulului cat si patternul aranjamentului trasaturilor sunt importante in atentia vizuala a nou-nascutului pentru fata umana.

Interesul nou-nascutului pentru miscarile adultului
Nu numai ca prefera vorbirea si fata dar si tipul de miscari produse de om. Experimente sofisticate au demonstrat ca la trei luni prefera sa priveasca luminile unei persoane in miscare decat tipare de miscari create cu computerul. De asemenea o figura rasturnata in miscare nu-l atrage mai mult decat o figura cu miscari intamplatoare.
In concluzie, pana la varsta de 3 – 4 luni copilul are preferinte clare pentru fiinta umana in comparatie cu alti stimuli din ambient. Exista evidente ca preferinta pentru fata si vorbirea adult-copil e prezenta deja la nou-nascut. Aceste abilitati sunt foarte importante pentru interactiunea sociala si dezvoltarea comunicarii.

Preferinta pentru anumite persoane
Persoanele preferate sunt cele care ingrijesc copilul: mama, tata, dar pot fi si alte persoane. Aceasta preferinta ii faciliteaza interactiunile pentru ca acestea sunt in acelasi timp si persoanele predispuse sa comunice cu el. identificand persoanele cu care este in contacte regulate copilul isi va da sansa dezvoltarii abilitatilor sociale si de comunicare. Acestea sunt persoanele cu care copilul va impartasi un repertoriu de activitati de comunicare si cunostinte despre lume.
Preferinta, de la nastere, pentru vocea mamei este indubitabila. Dar copilul nou nascut pare a recunoaste si povesti si versuri ce i-au fost repetate inainte de a se naste.

Preferinta pentru fata mamei
Nou-nascutul prefera nu doar vocea dar si fata mamei in comparatie cu a celorlalti din jur. La 12 – 36 de ore, nou-nascutul va suge mai repede vazand fata mamei proiectata pe un ecran decat a unei persoane straine. S-a sugerat ca nou-nascutul achizitioneaza foarte repede abilitatea de a identifica fata mamei pe baza unor experiente non-vizuale (vocea mamei, indici olfactivi pe care ii are deja din perioada sarcinii). Pe baza lor, el poate invata repede fata mamei. Aceasta situatie creeaza o problema pentru modelul Johnson si Morton care presupun ca conlearn functioneaza doar pe la doua luni. Studii la varste mai mici arata ca exista preferinta pentru fata mamei.

S-au folosit fotografii pentru studiul interesului copilului nou-nascut pentru fata mamei. Sub varsta de o luna, copilul se uita la marginile figurii si abia pe la doua luni se uita in interiorul figurii. in jurul a cinci saptamani este atras de ochi.
Preferinta pentru mirosul mamei e surprinzatoare stiut fiind ca mirosul nu e atat de important la om. La sase zile e mai atras de pieptul mamei lui decat al unei mame straine. Experimentul cu mirosul in prima zi de viata a dovedit ca fetitele recunosc mai bine mama dupa miros decat baietii. La doua saptamani mirosul subaxilei mamei este de neconfundat. Copilul hranit cu sticla nu are aceasta preferinta pentru mirosul subaxilar al mamei. Copilul hranit la piept nu arata diferente de preferinta intre mirosul tatalui si cel al altor straini. Familiarizarea cu un miros va crea preferinta pentru acel miros.

S-a observat ca experienta copilului inainte de a se naste sau in primele momente dupa nastere cu anumite persoane ii face sa prefere semne, sunete, mirosul acelei persoane. in mod normal, aceasta este mama. De aici importanta practicilor din maternitati la nasterea copilului.
Nou-nascutul dezvolta foarte repede preferinte pentru anumite persoane. Nu se stie daca aceasta este o abilitate sociala in functie deja de la nastere or daca este rezultatul familiarizarii (invatarii) cu persoana. Oricum, aceste preferinte nu determina viitoarele relatii sociale, nu inseamna atasament si nu genereaza inca modelul internalizat de functionare a lumii. Adoptia in primele luni e deci bine acceptata de copil. Asadar preferintele sunt modalitati utile de sincronizare cu ambientul dar nu atat de puternice incat daca altcineva ia locul mamei, copilul sa respinga persoana.