Bebelusi 

Fiecare centimetru patrat de piele este acoperit cu mii de senzori, ce reactioneaza neincetat la mediul inconjurator si transmit mai departe creierului daca la atingere un obiect este moale, tare, aspru sau fin, cald sau rece, placut sau nu la atingere. Deosebit de sensibile sunt varfurile degetelor, buzele si limba.

Inca in burta mamei copiii simt atingerea si reactioneaza la ea. Ei isi sug degetul, dau din picioruse si simt cum spre sfarsitul sarcinii nu prea mai au loc sa se miste in voie. Singurele portiuni imune la atingere sunt partea superioara si posterioara a capului, pesemne pentru a nu fi atat de dureroasa nasterea. Iar dupa nastere contactul fizic este la fel de important pentru nou nascut, ca si hrana.
La inceput parintii sunt cei care stabilesc contactul cu noul nascut, luandu-l in brate, mangaindu-l, leganandu-l, punandu-l pe piept sa adoarma. Pe zi ce trece insa bebelusuldevine din ce in ce mai activ.

Daca pana nu demult, jucariile care atarna asupra patului sau de copertina caruciorului erau urmarite doar cu privirea, acum ele sunt intoarse pe toate partile si cercetate cu mare curiozitate de tancul meu de sase luni.

A durat, ce-i drept, ceva timp pana sa nu le mai loveasca, ci sa le apuce intre degetele, dar treptat - treptat devine tot mai sigur pe el si nu mai greseste tinta. Da din picioare sa ajunga la jucaria dorita, se intinde sa atinga iepurasii ce se-nvart deasupra patului, se roteste 180 de grade in patut sa ajunga la broscuta testoasa de la celalalt capat si daca nu reuseste se enerveaza si incepe sa planga.

Prin fiecare atingere insa invata ceva despre sine, descopera si intelege lucrurile din jur. Ii place sa-l mangai, sa-i fac masaj si rade in hohote daca-l gadil. La randul lui isi intinde manutele catre fata tatalui, il mangaie sau il trage de nas, nu rateaza nici o ocazie sa ma traga de par si pe catel de coada, bunicii ii fura cate un cercel - desi i-am explicat ca n-am ce face cu unul singur - iar la doctor n-a mai vrut sa dea drumul la stetoscop. Acum cateva zile aveam pe mine un tricou cu cifra trei imprinata pe el. Si-a intins manutele catre ea, a incercat s-o apuce... dar n-a reusit. Tare nedumerit se uita ba la treiul de pe tricou, ba la manutele lui, numarandu-si degetele si incercand sa-si dea seama ce nu este in regula.

Tot ce-i colorat, straluceste sau fosneste ii atrage atentia si o data apucat este bagat si-n gurita: babetica, prosopul de pe masa de schimbat, ursuletul de plus, elefantelul din lemn sau lingurita de plastic. Si apropo de lingurita - tot in joaca descopera si mancarea: fie ca isi baga manutele in farfuria cu gris, degetul in gurita inainte sa inghita, fie ca plescaie, scuipa sau incearca sa scoata noi sunete cand are mancarea in gura.