Cauta:
Tulburarile de dezvoltare la copiii cu deficiente II

Tulburarile de dezvoltare la copiii cu deficiente II

  Autor Psiholog-logoped, Veronica Stancescu Data: 12.07.2006

Tulburarile de dezvoltare la copiii cu deficiente II

Deficienta reprezinta orice pierdere, orice dereglare de structura sau functie psihologica sau anatomica. Deficienta implica exteriorizarea starii patologice la nivelul unui organ oarecare.
Principalele categorii de deficiente sunt cele intelectuale, psihice, de limbaj si vorbire, auditive, oculare, viscerale, ale aparatului de sustinere, estetice, ale functiilor generale.

Verificarea auzului
Testul Boel se aplica copiilor de la 7 la 10 luni si numai in cazul in care sunt perfect sanatosi. In cazul testului Boel copilul este plasat pe genunchii mamei si examinatorul in spatele lui cu fata spre mama, se arata un betisor colorat sau un joc care este plasat intre mama si copil si miscat in plan orizontal si vertical. Betisorul este dat copilului si in timp ce el se preocupa de obiect, mana examinatorului este plasata discret in spatele uneia dintre urechi si se suna clopotelul.

Trebuie sa ne asiguram ca miscarea mainii nu este vazuta de copil. In cazul in care copilul aude clopotelul va intoarce capul in directia sunetului. Testul se repeta de 2-3 ori si la intervale mai mici de o saptamana.

La nastere, sistemul auditiv fiind imatur neonatalul reactioneaza prin tresarire la sunete puternice de la 60 la peste 100 db. La 4-6 luni reactioneaza la cele cu intensitate scazuta (peste 10-20 db). La aceasta varsta un indiciu al deficientei de auz il poate constitui si disparitia rapida a ganguritului, pentru ca jocul de asociere a ganguritului cu sunetul nu are nici o semnificatie.

Pe la 10-20 luni copilul surd incepe sa priveasca buzele si fata celui care vorbeste si sa comunice prin indicarea directa a obiectelor sau prin gesturi pe care le copiaza de la cei din jur. In caz de neintelegere a mesajului copilul surd are dese manifestari de furie, tipete, planset pana la epuizare.

Tulburarile dezvoltarii motricitatii
Sunt acele tulburari ale relatiilor normale ale copilului cu mediul, determinate de insuficienta conjugare a fortelor motrice cu cele psihice in realizarea actiunii (Ioan Dorin Radu si Gheorghe Ulici).

Insuficientele senzorial perceptive, cele motorii si intelectuale duc la tulburari ale controlului si coordonarii miscarii. Pe parcursul dezvoltarii sale, fiinta umana are permanenta nevoie de miscare pentru a se adapta la mediu.

Inca din perioada dezvoltarii fetale exista miscari de adaptare la mediul intrauterin, miscari care incepand aproximativ din luna a patra de dezvoltare, incep sa fie percepute de mama.

Dupa nastere, miscarile sugarului sunt spasmodice, neorganizate si necoordonate, avand o evolutie rapida in primul an de viata, care este astfel etapizata:

  • in primele trei luni, domina dezvoltarea miscarilor gurii si a ochilor
  • in lunile 4, 5, 6 domina dezvoltarea miscarilor capului, gatului si umerilor
  • in lunile 7, 8, 9 dominanta este miscarea trunchiului, bratelor si manilor
  • in lunile 10, 11 si 12 domina dezvoltarea miscarii extremitatilor: a limbii, degetelor, gambelor si labelor picioarelor.

Dupa primul an dezvoltarea miscarii corporale continua astfel:



Read the English version of this article: Growth Disorders in Children with Disabilities II
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
1 comentarii
  • a spus
    joi, 14.05.2009
    bun articol la casa omului [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu